Lumea este condusă de către „mașina de tipărit bani” (I)

Sep 12, 2016

Foarte recent, Lordul Rothschild și-a exprimat dezacordul profund față de quantitative easing (QE), respectiv față de politica monetară pe care bancherii băncilor centrale din SUA, Regatul Unit, Zona Euro (ZE) și Japonia au impus-o întregii lumi în ultimul deceniu.

În primul rând, Lordul Rothschild a etichetat QE ca fiind „cel mai mare experiment monetar din istoria omenirii”.¹ Ori, rolul bancherilor nu este în niciun caz acela de a planifica și de a operaționaliza experimente pe cobai umani! În acest context, foarte mulți lideri de opinie au calificat politicile monetare instrumentate de-a lungul timpului ca fiind experimente socio-umane imorale și nelegitime. Dar este prima oară când această opinie este asumată de un bancher atât de important ca și Lordul Rothschild. Iar Lordul Rothschild nu poate fi acuzat că este marxist, bolșevic, populist, rusofil sau că nu știe ce spune…

În al doilea rând, Lordul Rothschild a enumerat foarte precis efectele catastrofale ale acestui experiment la nivel global: ratele mult prea mici ale dobânzilor de politică monetară, dobânzile negative (!) percepute în contul a 30% din datoria publică la nivel global, prăbușirea cererii, deflația și masificarea creditelor pentru refinanțarea băncilor „too big to fail”¹.

Fără îndoială, această radicalizare a opiniilor Lordului Rothschild în raport cu deciziile strategice ale celor mai importanți bancheri ai lumii reprezintă un eveniment extrem de important și nu doar pentru mediul financiar-bancar. Dar această ieșire la rampă a Lordului Rotschild este tardivă. Pentru că ceea ce a criticat Lordul Rothschild „la spartul târgului” reprezintă doar vârful unui aisberg care se scufundă iremediabil. Cu alte cuvinte, nu QE este principala problemă, ci organizația care a decis și a operaționalizat „cel mai mare experiment monetar din istoria omenirii”. Ori, această organizație are un nume: Sistemul Monetar Internațional (SMI), un nume pe care Lordul Rothschild nu l-a pronunțat.

În acest context, vreau să prezint cât mai succint posibil natura celor două imense probleme cu care se confruntă comunitatea globală în acest moment: SMI-ul și ultimul său „artefact”, QE-ul.

Dacă vrem să înțelegem cât de cât ce se întâmplă în jurul nostru, ar trebui să ne întrebăm cine conduce lumea contemporană. Trăim într-o lume multipolară sau într-o lume monopolară? Evident, trăim de foarte mult timp într-o lume monopolară, o lume condusă de la Washington cu o mână de fier. Dar nu Casa Albă sau Congresul american conduc lumea. Nici vorbă de așa ceva. Lume este condusă de SMI, o organizație globală monolitică compusă din banca centrală a SUA (Fed) și de binecunoscutele sale subsidiare: Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca Mondială (BM) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

Jacob Rothschild

Dar cum ar putea conduce lumea SMI-ul? Pentru că SMI nu are în subordine nici servicii secrete, nici guverne și nici armate. Pentru a lămuri această falsă dilemă, voi prezenta un succint studiu de caz. Componenta cea mai importană, componenta decizională a SMI, se numește Fed. De fapt, Fed este o imensă „mașină de tipărit bani” ai cărei acționari conduc lumea. Mă înșel cumva? Nu cred. Din cine este compusă Fed? Din douăsprezece Bănci Federale de Rezervă, bănci cu capital exclusiv privat. Mai mult, acționarii acestor bănci sunt persoane complet necunoscute, în sensul că în statutele acestor bănci nu este menționat numele niciunui acționar care a cumpărat, a vândut sau a moștenit de-a lungul timpului capitalul acestor bănci. Interesant, nu? Proprietarii celor mai importante bănci din lume sunt oameni invizibili, nu știm măcar dacă sunt americani, englezi sau mai știu eu ce. Consilul de Administrație al Fed (Consiliul Guvernatorilor) este format din doisprezece membrii aleși de către acționarii băncilor din cartelul Fed. Președintele Consiliului de Administrație al Fed este propus de președintele american și votat de Congres. Dar, atenție, nici președintele american și nici Congresul nu pot revoca președintele Fed! Pentru că nici președintele american și nici Congresul nu au drept de vot în adunarea acționarilor invizibili ai Fed. Și asta pentru că Fed este o bancă de emisiune exclusiv privată.² Și atunci cine conduce lumea? Lumea este condusă de către „mașina de tipărit bani”, o organizație condusă de oameni invizibili care nu dau socoteală absolut nimănui…

Să vedem acum ce se înâmplă în celelate state de pe glob. Cum ar putea Fed-ul să decidă politica monetară a celorlalte bănci centrale din lume? Foarte simplu: prin intermediul FMI-ului. Pentru că FMI-ul este o structură piramidală extrem de riguroasă în care guvernatorii tuturor băncilor centrale din lume, cu excepția Fed și a BCE, au rolul de subalterni ai Consiliului de Administrație al FMI. Iar în cadrul acestui consiliu de administrație, reprezentantul SUA, de fapt reprezentantul Fed, are drept de veto. Destul de clar, nu? Fără acordul Fed, deci, nu poate fi numit sau destituit președintele FMI și nu poate fi luată niciun fel de decizie strategică de către conducerea FMI.²

Faptul că toți guvernatorii băncilor centrale din lume, cu excepția Fed, BCE și într-o anumită măsură a băncii centrale maghiare, sunt subalternii conducerii FMI este un fapt care ar trebui cunoscut. Dar din păcate nu este așa. Să luăm un exemplu. Guvernatorul Băncii Rusiei este propus de președintele Rusiei și votat de către Duma de Stat. Dar dacă cumva aceste instituții ar vrea să o revoce pe actuala șefă a Băncii Rusiei, aceasta ar înainta o plângere la o instanță „independentă” din SUA care ar infirma în timp record decizia celor două instituții care conduc Rusia³. Exact la fel se întâmplă și în cazul României. Dar nu aceasta este singura problemă. De fapt, nici executivul și nici legislativul de la București nu pot decide absolut nimic în materie de politică monetară. BNR-ul este complet independentă decizional de Guvern și de Parlament în ceea ce privște valoarea rezervelor monetare, dimensiunea masei monetare, nivelul dobânzii de referință și mai ales politica cursului de schimb. În schimb, BNR-ul nu poate decide nimic în materie de politică monetară fără aprobarea FMI-ului. Și exact același lucru se întâmplă și în Rusia lui Putin, deși Putin este un dictator, nu?

Ne place sau nu ne place, aceasta este „lumea minunată” în care trăim. Trăim într-o lume în care emisiunea monetară din toate țările lumii, cu excepția SUA, a țărilor din ZE și a Japoniei este strict controlată de către Fed prin intermediul FMI. Și ce înseamnă asta? Că masa monetară dintr-o țară membră a FMI, cu excepțiile menționate, trebuie să fie dependentă nu de nevoile economiei acelei țări sau de productivitatea factorilor de producție, ci de rezerva valutară în dolari de care dispune banca centrală a acelei țări. Această dependență de tip colonial a marii majorități a statelor lumii de managementul discreționar al Fed și FMI implică consecințe catastrofale.

Să luăm un exemplu foarte simplu. În anul trecut, România a înregistrat o valoare a PIB de 177,315 miliarde dolari emiși de Fed, valoare care a fost calcultă de către FMI în funcție de un curs mediu de schimb de 4,01 lei per dolar.⁴ Dar tot FMI-ul a calculat pentru România o valoare a PIB de 413,846 miliarde dolari internaționali. Aceasta înseamnă că valarea reală a PIB în cazul României a fost cu 133% mai mare decât cea calculată în dolari Fed pe baza cursului de schimb al BNR. Cu alte cuvinte, dacă FMI-ul ar introduce la nivel global un dolar cu o putere de cumpărare egală în orice țară de pe glob, atunci prețurile mărfurilor românești exportate în SUA ar fi mai mari cu 133%, iar prețurile mărfurilor americane importate în România ar fi cu 57% mai mici. Însă, datorită cursului de schimb impus de către BNR la ordinul expres al FMI-ului, România este pur și simplu jefuită ca în codru! Dar nu numai România este în această situație. La fel pățesc și celelalte țări membre ale FMI.

Nicolae Țăran

Surse:

1. RT-Business, World seeing „greatest monetary policy experiment in history”, Rothschild; 
2. Starikov N., RoubleNationalization – the Way to Russia”s Freedom, Piter, St. Persburg, 2013, p. 19-23;
3.   Ibidem, p. 23-28;

4. IMF, World Economic Outlook Databases, April 2016;