Neagu Djuvara – trăim o invazie a barbarilor

Sep 14, 2016

Istoricul Neagu Djuvara este îngrijorat de valul refugiaților care nu se poate opri spunând că avem de-a face cu o populație care nu mai are nicio legătură istorică, sufletească sau intelectuală cu noi, deci trăim o invazie a barbarilor.

“Rusia nu mai poate nimic! Să știți că noi în România ne speriem de Rusia pentru că am moștenit această temere și ne uităm la Putin ca la un pericol, dar Putin nu mai poate absolut nimic și să vă spun şi de ce: rușii, dintre toţi europenii, sunt cei cu natalitatea cea mai slabă, iar peste cincizeci sau o sută de ani în imensa Rusie nici o zecime din populația aceea nu va mai fi rusă, vor fi fel de fel de tătari, kirghizi, fel de fel de lifte păgâne, inclusiv chinezi sau japonezi la extremul Răsărit al Rusiei… Ca națiune europeană ruşii sunt într-o cădere dramatică, eu sunt convins că Putin habar nu are de asta, adică nu simte, el continuă să se creadă mare și tare, dar nu e mare deloc!”, a spus Djuvara în interviul publicat pe Evenimentul Zilei, preluat partial de decenei.com.

“Generațiile de azi trebuie să fie liniștite fiindcă această supremație, această hegemonie americană în lume este o certitudine de liniște”, a adăugat acesta.

Există, totuși, dincolo de problema Rusiei, criza refugiaților, situație care îl îngrijorează pe istorilul în vârstă de 99 de ani.

“Da, mă îngrijorează foarte mult fiindcă am impresia că e un val care nu se poate opri și avem de-a face cu o populație care nu mai are nicio legătură istorică, sufletească sau intelectuală cu noi, deci trăim o invazie a barbarilor. Eu n-o să mai văd vreo mare catastrofă, că la 100 de ani nu mai am multă vreme, dar voi, tinerii, să știți că o să vedeți o schimbare absolut dramatică în Europa, valuri de nații străine care vin aici… Se schimbă profilul Europei şi sunt foarte pesimist din punctul ăsta de vedere pentru viitorii cincizeci de ani”, afirmă Neagu Djuvara.

Americanii sunt soluția și pentru invazia refugiaților din Asia și Africa, consider istoricul: “Da, ei ne salvează, în sensul că domină politiceşte și militărește toată sfera, așa că ei sunt salvarea noastră!”

Djuvara nu a trecut cu vederea nici construirea moscheei la București. Acesta este de părere că ridicarea lăcașului de cult “este o tragedie” dacă ne uităm la moravurile musulmanilor și la crimele pe care aceștia le comit.

“Dacă e de luat o hotărâre, eu cred că guvernul român și guvernele care vor veni trebuie să se opună în mod categoric construcției acestei mega-moschei pe teritoriul românesc, dar o asemenea hotărâre un individ n-o va putea lua, trebuie să vină alți oameni la putere. (...) Pericolul major este în invazia musulmanilor, dacă sunt din ce în ce mai mulți ne vor năpădi cum s-a întâmplat cu invaziile germanice la sfârșitul Imperiului Roman.”, a mai spus Djuvara. Neagu Djuvara s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână, așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu. Neagu Djuvara și-a făcut studiile la Paris, licențiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) și doctor în drept (Paris, 1940)[4]. A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie - noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa. Djuvara este un susținător al continuării cercetărilor referitoare la istoria românilor, punând la îndoială calitatea cercetării din perioadele interbelică și comunistă, afirmând că anumite părți ale istoriei au fost accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse și sunt văzute ca subminând identitatea națională română, cum este de pildă teoria că nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană. Neagu Djuvara este perceput ca un popularizator și demistificator al istoriei, publicând cărți adresate celor tineri, precum și cărți care își propun să explice originea istorică a unor figuri de mit ca Dracula sau Negru Vodă. Și-a publicat de asemeni și memoriile, istorisindu-și viața din exil la Paris și Niamey.