Fotografia de arhitectură

Sep 18, 2016

Fotografia de arhitectură are rolul de a capta ambientul unui mediu construit. Reprezintă o transpunere bidimensională a tridimensionalului.

Prima fotografie permanentă, vedere de la fereastra la Le Gras de Nicephore Niepce, a fost, de asemenea, prima fotografie de arhitetură, o priveliște a clădirilor făcută în 1826 sau 1827. În mod similar, fotografiile realizate de fotograful William Henry Fox Talbot au fost de arhitectură, inclusiv fotografia lui a unei ferestre cu grilaj în Lacock Abbey din 1835.

De-a lungul istoriei, clădirile au fost foarte apreciate ca subiecte fotografice, reflectând aprecierea societății pentru arhitectură și semnificația ei culturală.

După cum modele de construcții s-au schimbat și s-au spart formele tradiționale, fotografia de arhitectură, de asemenea, a evaluat. De la începutul și până la mijlocul secolului al XX-lea, fotografia de arhitectură a devenit tot mai creativă. Fotografii foloseau linii diagonale și umbre îndrăznețe în compozițiile lor, experimentând cu tehnici noi.

De la începutul anilor `50, arhitecții au angajat tot mai mulți fotografi pentru lucrările comandate, așa că fotografia de arhitectură a fost privată tot mai mult ca o formă artistică.

Daniel Cheong

Într-adevăr, arhitectura servește ca vocea arhitectului pentru a-și exprima poziția artistică la acel moment. Arta de a fotografia arhitectura ia multe forme. Fie că este fotografiere în exterior sau interior, multe imagini minunate pot fi realizate cu tehnicile corecte și, mai important, ochiul atent la fața locului, pentru a observa diferite puncte de vedere.

Daniel Cheong, fotograf de origine chineză, s-a remarcat în ”rooftopping” - o mișcare de fotografie arhitecturală, care implică fotografii îndrăznețe urcându-se la vârful zgârie-norilor ale orașelor pentru captarea imaginilor incredibile.

Ceea ce face ca fotografiile lui Daniel să fie atât de captivante este faptul că se învecinează suprarealismului. El face acest lucru în mod intenționat, cu ajutorul unui proces numit ablenduire digitală, care constă în combinarea mai multor expuneri ale aceleași scene (dar luate la diferite timpuri de expunere) pentru a crea o imagine High Dynamic Range.

Marin Mohan (Tinerețea 3, 2014)