Peștera Movile, capsula timpului pentru 5,5 milioane de ani

Sep 18, 2016

Peștera Movile este o peșteră descoperită în 1986 în România, lângă Mangalia, unică în lume pentru ecosistemul descoperit în interiorul ei. Acesta funcționează pe baza chimiosintezei și a fost separat complet de mediul exterior timp de circa 5,5 milioane de ani. În total aici s-au descoperit 35 de specii complet noi care trăiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat, cu o atmosferă foarte săracă de oxigen, dar bogată în dioxid de carbon și metan.

În 1986, Nicolae Ceauşescu ordona începrea investigaţiilor geologice în zona 2 Mai - Vama Veche în vederea construirii unei termocentrale uriaşe. Locul indicat era o zonă carstică dominată de movile (localnicii numeau movile - ridicăturile de pământ). „Am forat un puţ ca să găsesc peştera. Am avut puţin noroc, pentru că am nimerit chiar în galerie, la 20 de metri adâncime. Am văzut pe pereţii încăperii mişunând păianjeni, scorpioni, miriapozi şi alte vieţuitoare. Biologii de la Institutul de Speologie au determinat fauna, au zis că sunt nemaiîntâlnite în lume: o specie nouă de păianjen, singurul scorpion de apă dulce cunoscut, nu ştiu ce lipitoare-minune şi prima lipitoare cavernicolă din lume”, îşi aminteşte Cristian Lascu, reputat geolog şi redactor-şef la revista „Naţional Geographic România“. Proiectul de construcţie a termocentralei a fost abandonat, din fericire, scrie speologie.org.

În 1996, peştera este luată în vizorul NASA care împreună cu cercetătorii români au lucrat la peşteră, interesul fiind maxim, asemănarea cu fosele vulcanice de pe Marte fiind evidentă. Odată lucrările terminate cercetătorii români au fost "furaţi" de NASA.

Potenţialul ştiinţific al peşterii nu este pe deaproape epuizat, iar în prezent nimic semnificativ nu se mai petrece la Movile, inclusiv pentru că puţinii bani alocaţi cercetării nu sunt direcţionaţi către priorităţi reale. Laboratorul în care au lucrat cercetătorii români este în pericol de a fi evacuat din cauza datoriilor faţă de stat. Până în 1990, când s-a început explorarea peşterii cei 12000 de metrii pătraţi au fost complet izolaţi de schimbările mediului exterior.

Ecosistemul se presupune că ar fi fost separat de mediul exterior pentru aproximativ 5.5 milioane de ani, chemosinteza fiind procesul care stă la baza funcţionarii sistemului. Lucrările de cercetare au fost condus de Cristian Lascu, Ştefan Sârbu şi Radu Popa (membri GESS). La începutul anilor '90 se descoperă 35 specii complet noi biospeologiei. Pe suprafaţa apei sulfuroase din peşteră s-a observat prezenţa unui strat de câţiva milimetri grosime de substanţă albă, cremoasă. S-a constatat că era vorba despre o substanţă organică nutritivă, în care se aflau numeroase organisme, îndeosebi melci mici şi viermi. Speciile descoperite în această peştera sunt majoritatea artropode, aparţinând claselor Arachnida, Crustacea, Myriapoda şi Insectă. Iar dintre speciile acvatice exemplarele aparţin claselor Phyla Plathelmintes (viermi plăti), Nematoda (viermi inelati), Rotifera, Annelida (viermi segmentaţi). Această peşteră este populată de lipitori răpitore care îşi iau substanţele nutritive de la cele câteva specii aparţinând clasei Nematoda (viermi inelați) şi Annelida (viermi segmentaţi), care, în schimb, depind de organismele chimiosintetizante.

De asemenea s-au descoperit specii noi de prădători cum ar fi doi pseudoscorpioni, un miriapod, patru păienjeni şi un scorpion de apă, lipitoarea care trăieşte de pe urma viermilor şi un centipod de aproape 5 centimetri lungime. S-a descoperit ȘI un păianjen a cărui singura rudă apropiată se găseşte în Insulele Canare. Peştera Movile, unul dintre cele mai neobişnuite ecosisteme, este populată cu nevertebrate care au adaptări datorate vieţii subterane cum ar fi: - au corpul depigmentat - regresia sau absenţa totală a simţului văzului - se hrănesc cu bacterii şi ciuperci care obţin energia din izvoarele calde sulfuroase de sub peştera. Din punct de vedere geologic peştera este aşezată în Platforma Moesica şi datează din Cuaternar. Având o lungime totală de 300 de metri este considerată relativ mică, având pasaje înguste ce alcătuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2 metri, cu profil rotunjit, săpate în călcare oolitice şi lumaselice sarmatiene.

Mediul din subteran este foarte bogat în hydrogen sulfurat (8-12 mg/l), nivelul oxigenului este destul de redus (max. 10%), nivelul dioxidului de carbon este ridicat (2-3.5%) în timp ce nivelul metanului este destul de ridicat (1-2%). Apa din peşteră are o compoziţie chimică diferită faţă de fântânile din apropiere, iar în sedimentele din peşteră nu s-au găsit izotopii radioactivi comuni în solul României după accidentul de la Cernobâl din 1986.

Intrarea în peşteră se face printr-un puţ săpat artificial urmat de aproximativ 200m de galerii uscate labirintice, cu un profil rotunjit (înăţimea între 1-2m) şi inundate (sifoanele fiind reprezentate de 3 clopote de aer relativ mici).

Peştera este închisă cu o poartă de beton, accesul fiind posibil doar cercetătorilor. Bazele xenobiologiei au fost puse în 2002. Cercetătorii de la NASA aveau ca subiect identificarea "semnăturilor neterestre" ale vieţii. Xenobiologia studiază sistemele dinamice complexe. În obiectul acestei ştiinţe sunt incluse, între altele, jocurile pe calculator, viaţa artificială, sistemele economice şi sociale, focul, tornadele şi uraganele, creşterea cristalelor, virusuri şi viroizi etc. Viu este tot ceea ce emană energie în Univers. Xenobiologia a pornit de la necesitatea identificării urmelor vieţii în orice fel de sistem. "Imaginaţi-vă cum e să ajungi pe o planetă, să calci pe fosile, fără să ştii de existenţa lor, şi să te întorci acasă, să spui că nu ai găsit nici un os de dinozaur", exemplifică Radu Popa. Xenobiologia studiază toate formele de viaţă. "Nu ne interesează compoziţia care îl face pe sistem autocontrolabil, ci ansamblul. Pentru xenobiologie, existenţa globală a sistemului depinde de parametrii comuni, care nu au nici o legătură cu componentele. Studiul vieţii nu mai are nicio legătură cu lipidele, carbonul sau chiar apa. Viaţă înseamnă manipulare de energie", explică cercetătorul.