Cetăţile dacice din jurul satelor Oreşaţ, Dupliaia şi Grebenaţ au fost primele atăcate de legiunile romane

Oct 13, 2016

Cetatea Jidova este unica cetate dacică la ora actuală care a rămas pe teritoriul Serbiei. Dacii, strămoşii noştri au trăit milenii în șir pe aceste meleaguri. Se presupune că în Epoca Bronzului, dacii ar fi construit cinci cetăţi, drept sistem de apărare de năvălitori ce veneau din diverse direcţii.

Cetăţile amintite au fost ridicate în apropierea satelor vecine: Oreşaţ, Dupliaia şi a satului Grebenaţ, care la ora actuală se enumeră pritre cele mai vechi aşezări cu populaţie românească din Banatul sârbesc care intră în categoria celor mai vechi aşezări din Voivodina. Azi putem vorbim doar despre rămăşiţele acestor cetăţi dacice. Ruinele lor se găsesc doar la câteva sute de metri de satul românesc Grebenaț. Toate cinci cetăţi dacice au fost ridicate pe malul drept a râului Căraş, pe platoul de les al Dunelor de nisip ale Deliblăţii ce se ridică deasupra cursului ondilatoriu al râului Căraş. În perioada anilor 100.î.er.n. şi până la anii 101-106 er.n. (până la războaiele dintre romani şi daci), dacii erau adevăraţi gospodari sau stăpâni ai estului şi sudului Câmpiei Panonice, aşa cum spunea Miriana Maluckov în cartea sa, intitulată „Românii din Banatul Iugoslav”. Se spune că ultimele pregătiri ale romanilor în luptele lor cu dacii, au avut loc în primăvara anului 101 er.n.

Însuşi împăratul roman, Traian, plecat de la fortăreaţa romană Viminaţium, în apropierea oraşului Kostolaţ din Serbia de azi (Moesia Superioară) de altădată. Se spune că cetăţile dacice din jurul satelor noastre vecine (Oreşaţ, Dupiaia şi Grebenaţ) au fost primele cetăţi dacice atăcate de legiunile romane care au trecut râul Dunărea pe ţărmul stâng la Banatska Palanka (Translederata). În nemilocita apropiere a fortificăţiilor dacice, la o distanţă de numai circa de 10km, istoricii români şi sârbi presupun că la Banatska Palanka, Stara Palanka, romanii ar fi avaut un castru neindificat, considerat cap de pod pentru campania în anul 101 er. n. Se consideră că aici s-a aflat o fortificaţie încă de pe timpul lui Dominiţian. Revenind la perioada războaielor romanilor cu dacii, unificarea statului dac, sub conducerea lui Burebista, cât şi numeroasele bogăţii naturale ale acestei regiuni a atras aspiraţiile cuceritoare ale romanilor. În perioada anilor 101-107 er.n. au trecut Dunărea (râul) şi au ocupat cetăţile dacice la Grebenaţ, Oreşaţ și Dupliaia. Cetăţile dacice au devenit castre romane.

La ora actuală nu avem date precise referitor la luptele duse la Jidova între romani şi daci şi nici dacă cetatea amintită a căzut datorită luptelor crâncene sau a fost cucerită fără prea mare rezistenţă opusă de daci. Romanii au contiunat cuceririle lor îndreptându-se spre Arcidava (Vărădia în România de azi) şi au asaltat alte cetăţi dacice. În jurul anilor 101-107 er.n. dacii au fost învinşi, iar Dacia a fost transformată în provincie romană. Centurile din jurul cetăţilor dacice, romani le-au dat o formă de paralelogram cu lungimea de 250 de paşi (obicei roman).

În cetăţile dacice din jurul satelor vecine Oreşaţ, Grebenaţ şi Dupliaia au fost prezente unităţi militare romane din legiunile romane a IV-a, VII-a şi a XII-a. Despre ele vorbesc cărămizile cu inscripţii şi sigile găsite la cetate şi împrejurimile ei. Tot în acest spaţiu au fost găsite şi alte izvoare istorice, precum monede de 6 bani romani, bijuterii, obiecte de ceramică, fibule de bronz, amfore, unelte şi arme romane etc. Rămăşiţele cetăţilor romane au atras atenţia cercetorilor, arheologilor şi istoricilor încă din timpurile cele mai vechi. Prima dată se aminteşte pe harta topografică din prima jumătate al secolului XVIII-lea întocmită pentru prinţul Eugen de Savoia, vechea cetate Jidova în ruine din împrejurimea localității Oreșaț. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, câţiva arheologi maghiari au vizitat, descris şi cercetat cetatea Jidova. Amintim descrierea şi schiţa detaliată a acestei localităţi arheologice, a arheologului G.Y. Teglas, făcută în jurul anului 1905, care reprezintă prima încercare de acest gen.

În această perioadă, pe baza cercetărilor ceramicii din straturile de suprafaţă s-a constatat că Jidova este o cetate dacică. Aceaşi părere au avut-o şi cunoscutul arheolog al Banatului de Sud, Banatul sârbesc de azi, Felix Mileker. În perioada de după cel de al Doilea război mondial au contiunat cercetările arheologice şi istorice în perimetrul rămăşiţelor cetăţii Jidova. Primele cercetări arheologice intensive  le-a realizat prof Branko Gavela, în perioada anilor 1948-1949.

În baza cercetărilor straturilor de la suprafaţă pământului în perioadă amintită au contiunat cu unele întreruperi până la anul 1997. Noi cercetări sistematice la cetatea Jidova s-au desfășurat în peroada 1996- 2002, respectiv 2000-2005 când au fost interprinse şi unele cercetări în împrejurimile Grebenţului, la ruinele cetăţilor decice,  Cetatea mare şi Cetatea mică, aşa cum le numesc azi locuitori așezării Grebenaţ. La Oreşaţ, Grebenaţ şi Dupliaia sau în nemijlocita lor apropiere pe teritoriul Banatului de Sud, s-au desfășurat unele dintre marile evenimente istorice importante pentru istoria lumii şi a Europei Centrale, Europei de Sud şi de Sud-Est. Referitor la satele noastre ca parte a Banatului de Sud, sau a Bantului de Sud-Est, amintim momente importante din istoria Banatului. În urma războaielor dintre romani şi daci în perioada anilor 101-106 er. n. Banatul a căzut sub stăpânirea romanilor.

Aceasta era perioada când a domnit împăratul Traian și până la imperatorul Aurelian 270-275. Dar cărei provincii romane a aparţinut Banatul, Moesiei Superioare sau Daciei în România de azi? După părerea istoricilor români, Banatul a aparţinut provinciei Daciei, sau în altă ordine de idei, graniţa de vest a Daciei era pe râurile Tisa şi Mureş. Pe întreg ţinutul Banatului de sud s-au găsit o mulţime de izvoare istorice care se păstrează în muzeele oraşelor din Banat: Vârşeţ, Panciova, Biserica Albă, Cuvin, Zrenianin etc. Referitor la exsistenţa romanilor aşezaţi permanent în cadrul fortificăţilor militare sau aşezărilor populate, în regiunea Biserica Albă de ce mai mare importanţă sunt rămăşiţele arhitecturii, ca de exemplu temeliile sau zidurile construcţiilor de piatră şi cărămizi pe care deseori se găsesc sigilele atelierelor militare sau meseriaşilor care le-au construit. La Panciova în anul 1860, în curtea fostei berării a lui Vaifert, s-au descoperit temeliile unei clădiri de piatră. S-a constatat că este vorba despre o clădire romană. Tot în acest oraş s-au găsit cărămizi cu sigile a legiunilor romane a V-a şi a VII-a.

Rămăşiţe ale clădirilor romane s-au mai găsit şi în multe alte localităţi din Banatul de Sud, Banatska şi Stara Palanka, la ţărmul stâng al Dunării, Cuvin, Grebenaţ, Biserica Albă, Potporani şi Zagaiţa. Printre cele mai cunoscute fortificaţii romane pe teritoriul Banatului de Sud, sunt aşa zisele ”Șanţuri romane.” Ele se întind paralel în direcţia nord-sud, de la râul Mureş în România spre sud, până la Dunăre şi probabil că reprezintă prima linie de fortificaţii a Daciei. La ora actuală aceste şanţuri sunt intretăiate de drumuri. Monumente mari de piatră de origine romană se găsesc rar pe teritoriul Banatului. Un mare funerar de piatră ce se păstrează în Muzeul din Panciova provine de la localitatea Costolaţ. În anul 1828 la Vârşeţ s-au găsit două monumente, unul a fost ridicat de Cohorta spaniolă, închinat zeului Mars Învingătorul, celălalt, în jurul anului 106 er. n., funerar care la ridicat soţiei sale un caporal al unei unităţi de infanterie a legiuni a XIII. Pe baza izvoarelor disponibile găsite în vechile morminte, s-a dovedit că cei mai vechi locuitori ai acestor regiuni magnifice au fost strămoșii noștri, dacii, care au locuit pe aceste meleaguri cu mult înaintea sarmaţilor-iazigilor.

Prof. Sorin Lăpădat