Aspete din trecutul românilor din Biserica Albă

Oct 20, 2016

Datorită dezvoltării comerţului, în a doua jumătate a veacului al XVIII−lea, în Biserica Albă se colonizează şi câteva familii de aromâni din Macedonia şi Albania, care vor contribui la dezvoltarea în continuare a acestei localităţi.

Orăşelul Biserica Albă a fost întemeiat în anul 1717 de către contele Mercy, primul guvernator al Banatului. Din ordinul lui au fost colonizaţi germani, circa 200−300 persoane. Pe la jumătatea secolului al XVIII−lea aici s−au aşezat şi familii de sârbi.

În anul 1856 se construieşte linia ferată Oraviţa−Iasenovo−Biserica Albă−Baziaş, iar doi ani mai târziu şi linia ferată Biserica Albă−Vârşeţ−Timişoara, prin care se face legătura cu Budapesta şi Viena, fapt care contribuie la dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor.

Adunarea comunei − clădirea fostei Fundaţii Bălănescu

Numărul locuitorilor a crescut permanent, astfel că în anul 1882, conform raportului Camerei de Comerţ din Timişoara, în Biserica Albă trăiau 9.845 suflete, dintre care 6.664 germani, 1.559 sârbi, 674 români, 42 slovaci.

Românii din Biserica Albă, ca populaţie ortodoxă, aveau biserică comună cu sârbii, în care slujba se săvârşi în limba română. Fiind Biserica construită de sârbi, s−a ajuns la litigiu bisericesc, prin care s−a interzis românilor serviciul divin, ba chiar au fost scoşi din cărţile bisericeşti, iar preotului roman i s−a interzis să intre în biserică. Mai mulţi ani a durat litigiul bisericesc, până când românii şi−au zidit biserică proprie (1871−1872), de altfel foarte frumoasă, în strada principală.

Casa Fundaţia culturală Florica Novac

În anul 1930 în Biserica Albă trăiau peste 700 de români. Treptat numărul lor va fi în descreştere şi în ultimii ani, după al doilea război mondial, datorită asimilării rapide, populaţia românească este pe cale de dispariţie aproape totală.

Realizări din viaţa cultural−artistică

Românii din Biserica Albă s−au afirmat îndeosebi în viaţa social−economică, unii devenind foarte bogaţi, proprietary de prăvălii, magazine de mărfuri, de restaurante etc. Dovadă sunt edificiile care au rămas, unele donate Bisericii ortodoxe române cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” sau Corului Vocal Român. Amintim doar câteva clădiri ale foştilor proprietari români: Fundaţia Bălănescu, în prezent este sediul Adunării comunei Biserica Albă, Casa avocatului Aurel Novac, Vila Popescu (aşa zis „Turnul”) donată Corului Vocal Român. Edificiul în care se află astăzi Clubul şahiştilor, cu sală mare de reprezentaţii, aparţinea românilor, dar şi alte clădiri. Corul Vocal Român a fost înfiinţat de un grup de fruntaşi români în anul 1879. Primul preşedinte al corului a fost ales Vasile Raduloviciu, grefier D. Bălănescu.

Biserica românească

La început societatea corală număra 16 bărbaţi şi 7 femei. Corul a organizat serbări culturale, concerte la un înalt nivel artistic, atât în Biserica Albă, cât şi în localităţi mai apropiate şi mai îndepărtate, precum şi în mai multe localităţi din România, cu care avea o strânsă colaborare.

Valoarea corului se poate vedea din repertoriul bogat, respectiv din piesele corale în cele circa 150 de programe organizate de acest cor. Corul Vocal Român colaborează cu societăţi culturale din localitate, dar şi cu mai multe societăţi culturale, printre care amintim corul şi fanfara din Coştei, societăţile culturale din Straja, Vârşeţ etc. Corul a efectuat vizite, turnee în Cliciova Montană, Rusova Nouă, Oraviţa dar şi la Timişoara.

Personalităţi marcante

Amintim doar câteva nume ale unor români distinşi care au activat în Biserica Albă şi s−au afirmat ca militanţi pentru drepturile românilor bănăţeni.

Avocatul Aurel Novac a trăit în Biserica Albă în perioada 1885−1925. ca membru al Partidului Naţional Român din fosta Austro−Ungarie, a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta. Dânsul a fost ales preşedinte al Partidului Român la congresul românilor din Alibunar, care s−a organizat pe data de 10 februarie 1923.

Avocatul Ioan M. Roşiu, fruntaş al românilor bănăţeni, a fost ales primar al Bisericii Albe în perioada 1910−1914. În anul 1910 l−a însoţit pe candidatul sârb pentru Dieta ungară, Mihajlo Polit, în turneul prin comunele româneşti. La marea adunare populară din Satu-Nou, în faţa bisericii, discursul avocatului Roşiu a stârnit însufleţire de nedescris.

Vasile Raduloviciu (Biserica Albă, n. 1854, d. Linz, 1923), mare comerciant, primul preşedinte al Corului Vocal Român, consul belgian; a contribuit cu suma cea mai mare la zidirea Bisericii ortodoxe româneşi din Biserica Albă.

Edificiu care a aparţinut românilor

Traian Popescu (Biserica Albă, n. 1851, d. 27 septembrie 1927), judecător, unul dintre întemeietorii Corului Vocal Român. Participă în reprezentaţii teatrale. A donat Societăţii de cântări vila (numită „Turn”).

Dimitrie Bălănescu (Biserica Albă, n. 1858, d. 1924), comerciant, membru al Corului Vocal Român, casier (1881−1905), membri în Comitetul de conducere al Corului (1920−1924) şi protector în această perioadă.

Nestor Porumb, avocat, lucrător cultural, membru al Corului Vocal Român (1908−1914) şi preşedinte al corului în anii 1913−1914.

Dr. Titus Mălaiu, avocat în Biserica Albă la începutul secolului al XX−lea. În anul 1910 a tradus discursul candidatului naţionalităţilor în cercul electoral Biserica Albă, Edmund Steinnacker, rostit la Straja.

Cuzman Cioloca, architect român din Biserica Albă. A construit biserici şi scoli, începând din anul 1853.

Lazar Stefanovici (1809−1884), născut la Vârșeţ într−o familie de preoţi români. Din 1863 până la moarte a îndeplinit funcţia de protopop la Biserica Albă.

Menţionăm că cele consemnate în acest text sunt doar unele aspecte din viaţi şi activitatea populaţiei româneşti din Biserica Albă. Astfel, lipseşte prezentarea învăţământului, primele şcoli în limba română, creaţia artiştilor plastici, care a fost foarte bogată, în atelierele de pictură. Să−i amintim doar pe pictorii cunoscuţi: Axentie Marişescu, originar din Biserica Albă, Nicolae Marişescu, Gheorghe Ghimboşiu şi alţii.

Prof. dr. Gligor Popi