Sfântul Dimitrie, Izvorătorul de Mir

Oct 26, 2016

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Din viaţa sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său a fost numit guvernator al Tesalonicului. Ţinând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creştin, a fost întemniţat.

În vremea aceea, creştinii erau trimişi să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creştinii erau victime sigure. Potrivit tradiţiei, Nestor, un tânăr creştin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte şi îi va spune: "Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi". Prin rugăciunele Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli, scrie crestinortodox.ro.

Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaştele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaştele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puţin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 şi redată cultului creştin în 1912.

Când vine vorba de Sfântul Dimitrie, grecii afirmă că trebuie să vorbim de doi sfinţi distincţi: Sfântul Dimitrie de la Tesalonic, fiul guvernatorului, cinstit pe 26 octombrie şi Sfântul Dimitrie de la Sirmium, diacon care şi-a dat viaţa pentru Hristos şi este pomenit pe 9 aprilie. Nu ştim dacă această ipoteză a grecilor este adevărată. Nu avem un răspuns final din partea cercetătorilor pentru această problemă. Originea numelui Dimitrie e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronunţat în neogreacă dimomitir.

La români, pe lângă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima şi diminutive ca Mitrus, Mitruţ, Mitrel, Mitrică, Mitus, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenţa occidentală), există şi numele femeiesc Dumitra.