Românii trăiesc într-o minciună și refuză obsesiv să o recunoască

Nov 04, 2016

Negare se cheamă starea în care cel afectat refuză să vadă adevăruri evidente pentru cei din jur. Psihologii clinicieni o pot numi și disonanță cognitivă. Sau fugă de o realitate incomodă.

La români, în vremurile trecute, ascunderea, mistificarea adevărului, și exagerarea performanțelor partidului unic a fost multă vreme sport național. Și a rămas așa! Altfel, cum se explică faptul că la 27 de ani de la pretinsa schimbare a sistemului, noi încă ne furăm căciula, mințind că suntem cei mai tari? Cum se explică eșecul adaptării programelor școlare la realitățile momentului? Dar milioanele de șomeri posesori de diplome universitare fără acoperire?

Trăim într-o minciună. Și refuzăm obsesiv să o recunoaștem.  Ba mai mult, ne batem cu pumnul în piept că facem bine ceea ce facem, deși toată planeta vede adevărul.

Ne (auto)distrugem țara. Și pe oamenii din ea. Mai mult de un sfert din ei deja au părăsit-o, exasperați de enorma cantitate de prostie de la vârf. Iar vârful… se laudă că va readuce în țară tinerii folosind programe politice sau diverse stimulente financiare…

Învățământul universitar e una din principalele cauze

Universitarii sunt cei mai disonanți. Când 80% din absolvenții lor sunt șomeri, ei continuă să organizeze, cu grandomanie, simpozioane. În care își laudă opere pretins științifice, adesea doar de ei recunoscute.  Refuză, obsesiv, să recunoască propriile lor eșecuri. Se complac într-o perpetuă negare.

Nici preuniversitarii nu stau mai bine. Programe supraîncărcate cu informații inutile testează exclusiv capacitatea de memorare temporară a unor chestiuni pur tehnice, lipsite de orice finalitate practică. Atâta timp cât sistemul permite să se dea salarii mari pentru LIPSA PERFORMANȚELOR, ne vom amăgi mereu într-o NEGARE patologică.

Dar nici elevii sau studenții nu se revoltă. Le este frică! Atât au învățat de la ai lor, să tacă. Și să se conformeze total unui sistem care le va da o diplomă, și poate și vreun loc de muncă!

Însă competența absolventului de liceu sau facultate nu are nimic de-a face cu ceea ce i se cere la muncă! Absolut nimic! Ruptura e totală! Mai mult, în universități se cultivă frica. De examene, de profesori, de a greși, de a eșua. Ba chiar și de a vorbi, de a dezbate, sau de a-ți exprima punctul de vedere! În lipsa personalității, a asertivității, și a unor deprinderi și trăsături EMOȚIONALE de bază, tinerii ies din școală cu un handicap emoțional major. Dar și cu o diplomă tot mai lipsită de valoare, și nesusținută de performanțe reale!

Politica e tot scufundată în negare!

Cât despre politicieni, au ajuns la fundul paharului. Nu mai există partide, doctrine, stânga sau dreapta, idealuri, scopuri, perspective, ci doar traseism politic, motivat de dorința narcisistă de a prinde un loc eligibil pe vreo listă. Lupta pentru putere capătă aspecte grotești!

Poporul însă se minte că totul va fi bine, că lucrurile merg spre bine, și că avem creșterea economică cea mai mare dintr-o uniune în care suntem plătiți la nivelul de 10-20% din salariile din alte state!

Vom ieși din starea de sărăcie, de dezastru social, abia în momentul în care vom renunța la a ne mai minți! A înceta a mai NEGA realitatea, și a ACCEPTA adevărul: că suntem la fundul prăpastiei. Și suntem acolo tocmai pentru că ne mințim. Dacă vom avea tăria să recunoaștem unde suntem, avem o șansă. Să începem să ne DORIM progresul autentic. Însă acum, majoritatea suntem CAPTIVI într-o stare de negare. Iar din NEGARE nu se poate ieși decât prin ACCEPTAREA realității, chiar dacă aceasta e dură. Abia în acel moment începe PREGĂTIREA pentru o schimbare reală.

Psiholog Daniel Moiș