Dacii care au ajuns pe tronul Imperiului Roman 1/3

Dec 15, 2016

În secolul al III lea d. HR., în măreţul imperiu roman de odinioară domnea haosul. Marii împăraţi reformatori sau războinici precum Octavian Augustus,Traian, Hadrian sau Marcus Aurelius erau doar o amintire. Ultimul împărat care a reuşit să restaureze o efemeră ordine a fost Aurelian, în perioada 270-275 d.HR.

  Prin Legea lui Caracalla din 212, toţi oamenii liberi din imperiu primeau cetăţenia. Conservatorismul şi exclusivismul roman dispăruseră. Se ridicau din rândul soldaţilor generali barbari de diferite neamuri care ajungeau chiar pe tronul imperial, fie prin ascensiuni sociale şi politice misterioase, fie ridicând legiunile la revoltă şi stârnind haos pentru doar câteva luni de domnie.   Printre barbarii care au ajuns împăraţi pe tronul Romei se numără şi trei daci. Toţi de condiţie joasă, s-au ridicat în mod misterios de la ciobani la cei mai puternici oameni ai celui mai întins imperiu. Povestea lor este relatată mai mult de istoricii occidentali, inspirându-se din izvoarele antice, scrie romania-misterioasa.blogspot.rs.

Regalianus, împăratul dac din neamul lui Decebal  

Între 253 şi 268 d HR, pe tronul imperial se afla Gallienus, care o vreme a condus alături de tatăl său, Valerian. Domnia sa a fost marcată de aşa-numita criză a secolului al treilea, momentul de cumpănă când imperiul a fost la un pas de dizolvare. Atât Gallienus, cât şi Valerian, au încercat să promoveze oameni din provincii, de multe ori barbari în fruntea armatei sau în aparatul de stat, pentru a asimila mai uşor populaţiile existente în imperiu, dar şi pentru a preveni revoltele. Efectul a fost contrar: barbarii ajunşi în funcţii importante tânjeau după demnitatea imperială. Gallienus s-a confruntat cu numeroase revolte şi a trebuit să facă faţă multor uzurpatori de neam barbar. Unul dintre aceştia a fost Regalianus, un comandant de armată de origine dacă. Despre acesta aflăm din Historia Augusta, dar şi din scrierile lui Eutropius şi Aurelius Victor. În Historia Augusta, Regalianus este prezentat în partea intitulată „Tyranni Triginta”.

Autorii Historiei Augusta ne spun că era de origine dacă şi, mai mult decât atât, urmaş al lui Decebal. ”El a fost un dac prin naştere şi rudă, după cum se spunea, cu însuşi Decebalus”, se arată în Historia Augusta. Tot de aici, dar şi de la Eutropius, aflăm că a fost comandant militar în Illiricum, foarte apreciat de oamenii săi. Culmea, a fost promovat în cariera militară de împăratul Valerian, la fel ca şi majoritatea generalilor de origine barbară care au vânat tronul imperial. Regalianus a fost proclamat împărat în anul 260, după ce împăratul Valerian a fost învins şi capturat în Orient, iar celălalt împărat, Gallienus, era ocupat cu invaziile allamanilor şi revolta din Pannonia a generalului Ingenuus, un alt uzurpator care dorea demnitatea imperială.

Gallienus

Dacul Regalianus a fost ales împărat imediat după înfrângerea lui Igenuus. În timpul scurtei sale domnii de doar câteva luni, a reuşit să facă faţă cu succes invaziei sarmaţilor, distingându-se ca un conducător viteaz. „Regalianus, care deţinea comanda provinciei Illiricum, a fost declarat împărat, în principal de moesieni. Şi, într-adevăr, a făcut multe fapte de vitejie în luptele contra sarmaţilor”, se arată în Historia Augusta. În cele din urmă, domnia lui Regalianus se va termina tragic. Istoricii antici arată că a fost omorât de roxolani, un neam sarmatic care a dorit să se răzbune pe împăratul dac. De altfel, totul s-a realizat cu ajutorul propriilor săi soldaţi, speriaţi de represaliile împăratului Gallienus.