Sayanim-ii – agenții speciali ai MOSSAD-ului 1/2

Dec 22, 2016

Încă de la naştere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi aşkenazii, care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Încă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe aşkenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este duşmanul lor, dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniştii”.

Sayanim (sing. Sayan; în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că, în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20 000 de sayanim care ajută agenţiile de informaţii (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetăţeni israelieni) li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informaţii al Marinei SUA care s-a implicat în spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului (Mossad) şi a cărui prindere de către FBI a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepţiune mai simplă şi mai largă, sayanim poate fi iubitul, colegul, prietenul, soţul, mama, tatăl, vărul etc.

Cum spune Gilad Atzmon, ei sunt „cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor”. Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală a viziunii lui Chaim Weizmann asupra identităţii evreieşti, exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există niciun evreu englez, francez, german său american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia, Franţa, Germania sau America” (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897).

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate, eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreităţii ca şi element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară.

Acesta este exact mesajul de care sioniştii timpurii au fost interesaţi şi pe care l-au promulgat. Pentru Weizmann, evreitatea este o calitate unică care opreşte evreul de la asimilarea în cadrul naţiunii al cărei cetăţean este. El va rămâne întotdeauna un străin.

Această linie de gândire a fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german:

„Un evreu crescut printre germani îşi poate însuşi obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, trupul său, tipul său fizic rasial sunt evreieşti.” – Vladimir Jabotinsky, „O scrisoare privind o autonomie”, 1904.

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înşişi în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean, doar pentru a satisface o noţiune bizară de frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritatea celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepţi faptul că mai mult decât orice altceva eşti în primul rând un evreu.

Prezentare

Victor Ostrovsky, un fost katsa (ofiţer de informaţii, care are rolul de a colecta informaţii şi de a rula agenţii, asemănător ofiţerilor de caz din CIA) al Mossad devenit autor, a scris pe larg despre activităţile sayanim, la fel ca şi Gordon Thomas. Potrivit lui Ostrovski şi Thomas, sayanim oferă asistenţă de diferite tipuri ofiţerilor Mossad care operează în ţări străine. Această asistenţă poate include facilitarea accesului la îngrijire medicală, bani, logistică şi chiar colectarea de informaţii clare. Ei pot fi judecători, grefieri, martori experţi, lucrători din domeniul serviciilor de protecţie socială pentru copii, avocaţi, procurori, ofiţeri de poliţie, doctori sau oricine cu un grad mare de putere asupra vieţii oamenilor, şi ei vor face orice, la cererea ofiţerilor de caz ai Mossad-ului (katsa), pentru Statul Israel, împotriva duşmanilor săi sau a celor care urmează să fie percepuţi nefavorabil din punct de vedere politic pentru politica israeliană (din cartea „Way of Deception” a lui Victor Ostrovski). Sayanim se presupune că nu sunt implicaţi în mod direct în operaţiunile de informaţii (spionaj) şi de aceea sunt plătiţi numai pentru cheltuielile lor.

Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel. Katsas sunt responsabili pentru sayanim, iar sayanim cei mai activi vor fi vizitaţi de un katsa o dată la fiecare trei luni sau cam aşa ceva care, pentru katsa înseamnă, de obicei, între două şi patru întâlniri faţă în faţă pe zi cu sayanim, împreună cu numeroase conversaţii telefonice. Sistemul permite Mossad-ului să lucreze cu o schemă de personal. De aceea, de exemplu, o staţie a CIA ar angaja aproximativ 100 de persoane, în timp ce o staţie comparabilă a Mossad-ului ar avea nevoie de doar şase sau şapte.

Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor şi poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puţini ofiţeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte ţări.

Există mii de sayanim în întreaga lume (după alte informaţii sunt un milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2 000 care sunt activi şi o listă de alţi 5 000. Ei îndeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de maşini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o maşină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar găsi cazare, fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani, dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană de glonţ, fără să raporteze la poliţie şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nicio cale pentru un sayan de a verifica acest lucru.

Un lucru pe care îl ştii sigur este că, chiar dacă o persoană ştie că eşti un evreu al Mossad şi s-ar putea ca el să nu fie de acord să lucreze cu tine, acesta nu se va întoarce împotriva ta. Ai la dispoziţie un sistem de recrutare non-risc care de fapt îţi dă un heleşteu de milioane de evrei, la cheie, din afara graniţelor proprii. Este mult mai uşor să lucrezi cu ceea ce este disponibil la faţa locului şi sayanim oferă un sprijin practic incredibil peste tot. Dar ei niciodată nu sunt puşi în pericol şi nici nu au acces la informaţii clasificate.

Surse: dzr.org.ro, mucenicul.wordpress.com, yogaesoteric.net