Sayanim-ii – agenții speciali ai MOSSAD-ului 2/2

Dec 27, 2016

Să presupunem că, în timpul unei operaţiuni, un katsa trebuie să apară brusc cu un magazin de electronice ca acoperire. Un apel la un sayan care are o afacere de gen ar putea aduce 50 de seturi de televizoare, 200 de aparate video şi orice altceva ar fi nevoie, de la depozitul său la clădirea dumneavoastră şi, în viitor, în cel mai scurt timp, vei avea un magazin cu marfă în stoc de trei sau patru milioane dolari.

Din moment ce majoritatea activităţilor Mossad sunt în Europa, ar putea fi de preferat ca un katsa să aibă o adresă de afaceri în America de Nord. Deci există sayanim pentru adrese şi sayanim pentru telefon. Dacă un katsa trebuie să dea o adresă sau un număr de telefon, el le poate utiliza pe ale unui sayan. Şi, dacă sayan-ul primeşte o scrisoare sau un apel telefonic, el va şti imediat cum să procedeze. Unii sayanim din afaceri au o bancă de 20 de operatori, pentru a răspunde la telefoane, tasta scrisori, mesaje fax, toţi o faţadă a Mossad-ului. Gluma este că 60 la sută din afacerile acestor companii care răspund telefonic în Europa provin din Mossad. Într-un fel sau altul.

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situaţia la adresa statututul poporului evreu din diaspora, dacă aceste operaţiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei?”, răspunsul va fi: „Vor ajunge toţi în Israel. Perfect.”

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj, pentru că nu are staţii (agenţii mici) evidente în ţările-ţintă. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o staţie la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe nu-şi produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu.

Dacă doreşti să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă doreşti date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puţine informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţii înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Acestea sunt Boeing şi American Boeing. De ce aţi avea nevoie de saudiţi? Întreaga recrutare din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi, dacă doriţi să recrutaţi ofiţeri superiori, aceştia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos.

Ran S. ne-a învăţat, de asemenea, la orele sale de curs despre „agenţii albi”, persoane fizice recrutate prin mijloace directe sau ascunse care pot sau nu pot să ştie că lucrează pentru Israel. Ei sunt întotdeauna non-arabi şi, de obicei, mai sofisticaţi în cunoaşterea calculatoarelor. Prejudecata în Israel este că arabii nu înţeleg lucruri tehnice. Ea se manifestă în glume, cum ar fi cea despre omul care vindea creierul arabului cu 150 dolari/kg şi creierele evreieşti cu doi dolari pe kilogram. Întrebat de ce creierul arabului era atât de scump, el spune: „Pentru că e greu de folosit”. O percepţie larg răspândită despre arabi în Israel.

De obicei este mai puţin riscant să te ocupi de „agenţii albi” decât de cei „negri” (sub acoperire) sau de agenţii arabi. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenţia vă prinde că lucraţi cu un agent al lor (negru), ea va dori să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veţi fi în pericol.

(P 269) Pollard nu era angajat Mossad, dar multe alte activităţi de spionaj, recrutare, organizare şi desfăşurare a activităţilor sub acoperire – mai ales în New York şi Washington, la care ei se referă ca al lor „loc de joacă” – fac parte dintr-o specială, super-secretă diviziune a Mossad-ului numită pur şi simplu Al, cuvântul ebraic pentru „sus” sau „în partea de sus”. (Cum inteligent şi Al-Qaeda este un instrument util pentru propagandă de care întotdeauna pare să beneficieze Israelul.) Unitatea este atât de secretă – şi deci separată de principala organizaţie – încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există şi are între 24 şi 27 de persoane veterane în domeniu, dintre care trei ca şi katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP şi nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară şi, atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obişnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Staţiile sale sunt situate în case sau apartamente, în condiţii de siguranţă. Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că, pentru un anumit motiv, relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipă Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai Al sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii ultrasecurizate, deoarece, chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceştia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

(P 286) Mossad-ul încă nu admite existenţa Al. În interiorul Institutului se spune că Mossadul nu funcţionează în Statele Unite ale Americii. Dar majoritatea oamenilor ştiu că Mossad Al există, chiar dacă ei nu ştiu exact ce face. Cea mai mare glumă dintre toate acestea este faptul că, atunci când a izbucnit cazul Pollard, oamenii Mossad-ului au spus întotdeauna, „nu e un lucru sigur. Noi nu funcţionăm în Statele Unite…”.

Surse: dzr.org.ro, mucenicul.wordpress.com, yogaesoteric.net