De ce nu au românii mafie ca în Balcani…

Jan 16, 2017

Celor care se plâng că România ar fi pradă mafiilor le răspund cu răbdare că exagerează din neștiință… Noi sîntem panseluțe neviolente. Habar n-au ei ce-i aia mafie. Nu știu ce înseamnă să trăiești în Palermo, Corleone, Moscova sau Belgrad…

În România încă nu s-au pus bombe în discoteci rivale, niciun procuror nu a fost încă mitraliat în stradă, iar disputele încă se rezolvă la TV și pe Facebook, iar nu prin incendierea blocului în care dormi.

E singura  țară din regiune în care nu au fost asasinați politicieni sau ziariști.

La noi de fapt nu există mafii, ci doar găști. Găști de găinari nepuși pe omor. Găști gata să se spargă oricând, compuse din oameni capabili să se toarne unul pe altul în orice moment, doar să nu li se strivească un deget, scrie cabalinkabul.wordpress.com.

Mafia implică în schimb o solidaritate clanică, tribală, care nu poate fi reconstituită într-o societate spartă de secole cum e a română. Mafia autentică, cea funcțională socio-economic și greu de penetrat de infiltratori din afară, e cea din societățile tradiționale, arhaice, bazate pe o diviziune clanică unori chiar geografică: albanezii, cecenii, kurzii, sau izolării insulare: sicilienii, corsicanii…

Sârbii și muntenegrenii sunt un caz aparte, în care clanul a rămas o realitate vie până în timpurile moderne, inclusiv sub acea formă de familie extinsă numită zadruga, ceea ce făcea ca, la sârbi precum la ceceni, și în vremea comunismului anumite cooperative agricole (CAP) să fie compuse dintr-un singur clan, de la secretarul de partid la contabil, imposibil de penetrat din afară, imposibil de controlat.

În Balcani, așadar, sârbii, albanezii, muntenegrenii au păstrat o diviziune clanică și familială tradițională care implică reguli ale vendettei și un ciment social ce include solidaritatea și protejarea criminalului care fuge de autorități. Familiile, prietenii, gazda nu dau niciodată un fugar. Neîncrederea față de autorități e un fapt genetic; ospitalitatea criminală e înscrisă în ADN.

Societatea românească, însă, spartă, clevetitoare și auto-turnătoare nu poate crea o mafie… Poate crea doar găști de traficanți de mașini, proxeneți și bătăuși gata să se toarne unul pe altul, dar în niciun caz o organizație subterană de temut și impenetrabilă… Solidaritatea clanică e un fapt natural, precum flora și fauna, nu ceva care se reconstruiește după plac și chef…

Iată o explicație a faptului că cea mai mare țară din Europa de est și Balcani, România, cu aceeași istorie ca toate celelalte, de la ex-iugoslavi și albanezi pînă la bulgari, nu a cunoscut violența banditească și politico-economică ce a format cotidianul Balcanilor în ultimele două decenii… Un popor de găinari… în sensul bun.