Ecaterina și cei 150 de filosofi

Mar 21, 2017

Sf. M. Muceniţă Ecaterina s-a născut şi a crescut în oraşul Alexandria Egiptului, la sfârşitul secolului al III-lea, pe vremea împăratului păgân Maxenţiu, ea fiind  fiica regelui Costus al Ciliciei şi a prinţesei Sabinella, a fost trimisă la Alexandria pentru a se instrui la şcoala renumiţilor filosofi de acolo.

La vârsta de şaptesprezece ani, era cea mai frumoasă şi cea mai învăţată tânără din oraş. Considerând că nu mai are ce să înveţe, se întoarce în patrie şi acceptă propunerea părinţilor de a se gândi la căsătorie, dar le spune hotărâtă că nu-şi va da mâna decât unui tânăr la fel de frumos şi de învăţat ca şi ea. Mulţi prinţi au renunţat la gândul de a-i cere mâna, iar alţii au rămas ruşinaţi în faţa întrebărilor Ecaterinei, scrie csf.

Fiind destul de greu să găsească pe cineva care să fie pe placul fiicei sale – „bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea”, mama, creștină într-ascuns, o duce la un părinte duhovnicesc care îi vorbește Ecaterinei despre Hristos ca despre Mirele ei desăvârșit și-i dăruiește o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul spunându-i că trebuie să se roage lor pentru ca să se bucure de vederea Mirelui ceresc.

După stăruitoare rugăciuni, Ecaterina are o vedenie cu Maica Domnului cu Pruncul, precum erau în icoană; numai că El nu a dorit să o privească pe Ecaterina, pentru că era „foarte întunecată” la suflet, fiind plină de necurăția păgânătății. Întristată foarte, s-a din nou la sfântul părinte pentru povățuire. Acesta a catehizat-o, după care a botezat-o și a făcut-o cu adevărat frumoasă, plină de frumusețe duhovnicească, fapt pentru care, noaptea, în altă vedenie preadumnezeiască, Ecaterina L-a văzut pe Domnul și El i-a spus că e „foarte plăcută”, „prealuminată” și „slăvită” și i-a dat un inel prin care I-a devenit mireasă duhovnicească. Acest inel i-a rămas pe deget şi există şi astăzi; toţi cei care au bucuria să se închine la moaştele ei din Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai primesc un astfel de inel, simbol că şi-au închinat viaţa lui Hristos şi au păstrat legământul între ei şi Dumnezeu.

Venind la Alexandria nelegiuitul împărat Maxenţiu şi poruncind tuturor să-i urmeze în aducerea necuratelor jertfe idolilor, Ecaterina i-a ieşit înainte şi i-a arătat cu îndrăzneală toate erorile idolatriei şi i-a vorbit despre îmbrăţişarea vieţii creştine. Împăratul, văzând că nu poate face faţă marii ştiinţe, înţelepciuni şi elocinţe a Ecaterinei, a convocat 150 dintre cei mai înţelepţi filosofi şi retori ai vremii pentru a o birui şi a o face astfel de ruşine.

Dar, prin harul lui Hristos şi prin înţelepciunea care îi fusese dăruită de către Înţelepciunea cea de sus, Ecaterina nu numai că a reputat victoria în dezbateri asupra celor 150 de învățați, ci şi, în urma unei frumoase pledoarii pentru viaţa creştină, i-a convins pe aceştia să îmbrăţişeze credinţa cea adevărată a lui Hristos. Nebun de furie, împăratul a poruncit ca toţi acei filosofi să fie arşi de vii; prin rugăciunile Sfintei Ecaterina ei au primit prin focul cel mucenicesc Sf. Botez şi darul Sfântului Duh.

Pe Sfânta Ecaterina, după ce a încercat zadarnic – atât prin vorbe mieroase cât şi prin ameninţări – să o determine să se lepede de credinţa ei, împăratul a supus-o la chinuri înfricoşătoare, după care a aruncat-o în închisoare, poruncind să nu i se dea de băut şi de mâncare. Dar milostivul Dumnezeu îi purta de grijă şi îi trimitea zilnic hrană, printr-o porumbiţă. Mai mult, Însuşi Iisus Hristos a venit la ea pentru a o îmbărbăta.

Sfânta Ecaterina în temniță

În temniţă fiind, Sfânta Ecaterina a adus la credinţă pe mulţi care veneau să o viziteze, inclusiv pe comandantul gărzii imperiale, Porfirie, împreună cu două sute de soldaţi, precum şi pe împărăteasa Augusta, soţia lui Maxenţiu. Ei cu toţii au luat pentru aceasta sângeroasă mucenicie de la tiranul împărat. Acesta, nemairăbdând puterea credinţei ei, a hotărât ca Ecaterina să fie trasă pe o roată cu cuie, aşa încât să-i rupă în bucăţi trupul, pentru ca să fie chinurile ei cât mai aprige şi cât mai dureroase.

Dar un înger a venit şi a sfărâmat roata şi bucăţi din ea au sărit către păgânii care erau de faţă atunci, omorându-i. Văzând aceasta, împăratul Maxenţiu a hotărât ca Sfintei Muceniţe să i se taie capul. După ce a îngenunchiat, Sfânta Ecaterina şi-a înălţat mâinile şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru ea şi pentru întreaga lume. Apoi şi-a plecat capul şi a fost decapitată. Şi din grumazul Sfintei, în loc de sânge, a curs lapte spre dovada curăţiei şi a vieţii ei fecioreşti.

Trupul ei a fost luat de către îngeri şi dus într-un loc pustiu ştiut numai de Dumnezeu, unde a rămas mai bine de 500 de ani neîngropat, până ce unui călugăr din Muntele Sinai i s-a descoperit unde se află moaştele Sfintei. Acestea au fost așezate cu multă cinste şi dragoste în mănăstirea din Muntele Sinai construită de Sf. Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare.

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina este ocrotitoarea tuturor celor învăţaţi, a celor care caută lumina cunoştinţei şi a cunoştinţelor. Ea este cea care se roagă pentru studenţi, pentru elevi, pentru toţi cei iubitori de carte. Ea este ocrotitoarea teologilor, profesorilor, avocaţilor, procurorilor, medicilor, pentru că ea a fost părtaşă la învăţăturile acestor înţelepţi întotdeauna.

Ea este îndreptătoarea în credinţă şi în căsnicie, ocrotitoarea tuturor mamelor, a acelor femei care doresc să fie mame şi nu pot să nască, este ajutătoarea celor aflaţi în pragul căsătoriei, rugătoarea neobosită a copiilor, fecioarelor şi văduvelor, vindecătoarea celor bolnavi, izbăvitoarea celor în necazuri, apărătoarea bătrânilor. Ea este ocrotitoarea sărmanilor şi a săracilor, pentru că ea a lăsat bogăţia lumii şi a îmbrăţişat mucenicia.

Sfânta Ecaterina sărbătorită astăzi trebuie să ne dea prilejul de a-i imita viaţa, virtuţile şi credinţa ei înflăcărată şi statornică. Să o rugăm toţi cu credinţă fierbinte să ne acopere cu harul ei. Să o rugăm să ne dăruiască mult dorita sănătate sufletească şi trupească. Să o rugăm să mijlocească pentru mântuirea noastră.

Foto: Decapitarea Ecaterinei din Alexandria, de Guercino (Francesco Barbieri), 1653, Muzeul din Sf. Petersburg