Formarea poporului român 14/15

May 23, 2017

Acestor împrejurări, raportăm dezvoltarea culturii româneşti structurată pe momente şi documente. Primul document cunoscut scris în româneşte este o scurtă scrisoare din anul 1521 “Scrisoarea lui Neaşu din Câmpulung către judele Braşovului, Hans Beckner”.

Prin Reformă s−a trecut la traduceri religioase din limba slavonă (evangheliere, liturghiere, cazanii, psaltiri, etc.) s−au făcut traduceri la Maramureş, din Sfintele Scripturi, de unde vine şi numele de “texte maramureşene”: Psaltirea Scheană, Psaltirea Voroneţiană, Codicele Voroneţian, Psaltirea Hurmuzachi.

Trebuie să afirmăm că în paralel cu cultura populară de circulaţie orală au fost consemnate aspecte ale vieţii oamenilor şi în scris. Dacii au folosit alfabetul grecesc şi cel latinesc, Decebal foloseşte limba latină ca limbă diplomatică. Din textul dacic ce n−i s−a păstrat, dinainte de cucerirea Daciei de către romani este cel al inscripţiei de la Sarmisegetusa “Decebalus per Scorilo” (Decebal fiul lui Scorilo).

Datorită migraţiunii slavilor, care în sudul Dunării formează primul stat slavo−bulgar, legăturile directe ale Ţărilor Române cu Imperiul Roman scad. În aceste condiţii limba latină şi limba greacă vor fi mai puţin utilizate în scris pe teritoriul românesc. Doar în Transilvania va fi reintrodusă latina în secolul XI şi se va extinde şi în celălalte provincii româneşti.

O operă importantă în limba latină aparţine umanistului român Nicolae Olahus, autorul volumului “Hungaria”. Limba greacă a fost folosită mai puţin, în schimb limba slavonă, pătrude la noi prin intermediul organizării bisericeşti. Datorită influenţei pe care biserica o exercită asupra conducerii administrative, slavona este adoptată în ţările romane, nu numai ca limbă a culturii ortodoxe ci ca limbă oficială de stat.

Aşa explicăm, începând cu sec. al XIV–lea şi începutul sec. al XV–lea scriem cu caracter moral religios în limba slavonă, în mânăstiri româneşti cunoscute (Vodiţa şi Tismana – Ţara Românească; Neamţ – Moldova; Peri – Maramureş).

Paralel cu scrierile religioase se dezvoltă o literatură istorică originală în limba slavonă la curtea lui Ştefan cel Mare şi apoi urmaşilor acestora “Letopiseţul Moldovei” început la curtea lui Ştefan cel Mare, este continuat apoi de călugării Macarie, Azarie, Eftinie care i−au slujit pe diverşi domnitori (Alexandru Lăpuşneanu, Petru Rareş, Petre Şchiopul).

Foto: Vasul cu inscripția Decebalus per Scorilo