Excepționalele flori din minele Banatului

Jul 28, 2017

La întoarcerea din munții Semenicului, echipa vârșețeană de alpiniști a vizitat Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului în localitatea Ocna de Fier, un muzeu cu totul neobișnuit prin conținut și istoriat.

În prag i-a așteptat vremelnicul Constantin Gruiescu, întemeitorul acestui muzeu, cu mâinile larg deschise și cu un zâmbet fermecător. ”Sună a basm, dar nu este,” îi asigură Constantin Gruiescu – Costică, atunci când a început să le povestească despre una dintre cele mai importante piese ale colecţiei sale - un cristal care emană energie pozitivă pe o distanţă de şapte metri în jurul său. Colecţionarul spune că dacă îţi apropii mâinile la câţiva centimetri de acest cristal, simţi o răcoare, apoi nişte înţepături în palme. Nea Costică zice că e foarte important să-ţi pui o dorinţă şi ea se va  îndeplini. „Înotătoarea Luminiţa Dobrescu venea mereu la mine înainte de competiţii pentru a se încărca cu energie pozitivă”, a povestit Gruiescu.  Cristalul de stâncă e un talisman de noroc şi un bun ghid spiritual, are un puternic rol protector împotriva energiilor negative. Reduce gândurile negative, melancolia, sentimentele de vinovăţie şi singurătate.

Constantin Gruescu

Constantin Gruescu s-a născut în comuna Dognecea, județul Caraș-Severin, fiind descendent al mai multor generații de mineri. De mic a fost pasionat de geologie, minerale și roci. Adunând cu pasiune toată viața exponate minerale, a întemeiat in 1945 Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului în localitatea Ocna de Fier (vechi centru minier din Munții Dognecei). În prezent, este membru al Societății Geografice Române și ghid al vizitatorilor în muzeul ce-i poartă numele, din propria casă. Şi-a dedicat întreaga viaţă căutării celor mai frumoase şi valoroase flori din minele Banatului, având o colecţie impresionantă. În casa lui nea Costică zace o mică parte din exponatele adunate de el de-a lungul timpului, asta pentru că domnul Gruiescu a făcut donaţii de flori de mină atât muzeelor din România cât şi celor din străinătate.

Pasiunea sa are origini în copilărie. “Eram un copilaş când tatăl meu mi-a dat o piatră adusă din mină. Am fost foarte impresionat şi de atunci am început să le strâng. Am început să studiez mineralogia şi m-am dedicat studierii fiecărei flori de mină în parte”, a spus Costică.

Proprietarul muzeului împreună cu alpinistele din Vârșeț

Pasiunea şi meseria nu i-au adus o satisfacţie mai mare decât cea spirituală. Casa lui Gruiescu şi-a câştigat numele de ”Casa Binelui”, pentru că în momentul în care îi treci pragul toate energiile negative sunt lăsate la uşă. Mii de oameni, de la săteni şi până la preşedinţi ai României şi chiar regi şi regine, au fost la el. Regina Beatrice a Olandei și-a rezervat trei minute pentru colecţie, dar a zăbovit printre exponate mai bine de o oră. A fost deosebit de încântată când i-a fost dăruit un cuarţ roz pe care îl păstrează în palatul său.

Constantin Gruescu este Cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin, titlu pe care l-a primit în urmă cu un deceniu, iar pentru că în 2014 a împlinit 90 de ani, a primit şi titlul de cetăţean de onoare al oraşului Bocşa, căruia i-a donat 105 piese muzeistice, din colecţia proprie.

Casa lui Gruiescu - ”Casa Binelui”

“Până la această vârstă m-am străduit să ajut oamenii. Toată activitatea mea a fost împărţită oamenilor. Există trei universităţi care au câte o sală mineralogică ce îmi poartă numele, două în Timişoara şi una în Reşiţa, cinci muzee, cele din Banat, dar şi Muzeul Naţional din Bucureşti şi Palatul Culturii din Iaşi. Dacă vindeam colecţiile mele, făceam multe milioane, dar pentru că nu am fost egoist, sunt miliardarul sărac. Însă, nu e frumos şi nu e bine ca un colecţionar să fie egoist, numai pentru el.

Eu sunt fericit să văd că oamenii se bucură de strădania mea de o viaţă. Ultima oară, am făcut o donaţie importantă oraşului Bocşa, pentru că se află în punctul terminal al Munţilor Dognecei. Mă bucur că actuala administraţie locală se străduiește să facă o locaţie corespunzătoare pentru cele peste o sută de exemplare”, mărturiseşte Constantin Gruescu.

De la 14 ani, Constantin Gruiescu a început să adune bucăţelele de piatră care i se păreau mai interesante. La început au încăput într-un sertar, apoi într-o ladă. A urmat un dulap, iar azi, după mai bine de 50 de ani, casa lui Constantin Gruiescu, din localitatea cărăşeană Ocna de Fier, este plină de cristale.

Într-un spaţiu restrâns la o încăpere, muzeul geme de „bibelouri mineralogice” deosebite şi funcţionează permanent, gratuit pentru public, de mai mult de jumătate de veac. Un muzeu care merită vizitat.

Tereza Gașpăr