Mass media la românii din Voivodina 5/20

Aug 27, 2017

După pacea de la Versailes din 1920 și împărțirea Banatului (cel de sud-vest revine noului Regat SCS) românii de pe meleagurile Banatului iugoslav trec din nou printr-o perioadă de grea încercare, fiind privați, mai ales în primii ani de funcționare a noului stat, de cele mai elementare drepturi.

La fel ca celorlalte minorități naționale, li se desființează școlile confesionale, iar funcționarii români sunt excluși  din serviciile publice. Într-un astfel de climat majoritatea intelectualilor noștri aleg calea pribegiei.

Mulți dintre ei se stabilesc în România (ziariști, profesori, preoți, medici...). Puținii intelectuali români care au mai rămas pe glia strămoșească și țărănimea legată de vatră încearcă să se organizeze politic, adaptându-se noii situații. Nu reușesc însă. Abia după promulgarea Constituției de la Vidovdan, din iunie 1921, noul regim devine mai tolerant față de minorități, astfel că românii procedează, deja în 1922, la inițierea unei vieți politice organizate. În acest scop organizează o serie de întruniri la Vârșeț, Panciova și Biserica Albă, iar în februarie 1923, o mare adunare națională la Alibunar, la care au participat aproape 3 mii de reprezentanți ai tuturor românilor di Banatul iugoslav și la care s-a constituit Partidul Român.

Între alte hotărâri, la adunarea respectivă, s-a adoptat și una cu privire la editarea unui săptămânal al noului partid. Astfel că după mai puțin de două luni, pe data de 4 martie1923, apare la Panciova Graiul Românesc, prima publicație românească din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. De redactarea ei s-a ocupat, la început, dr. Ioan Juan, secretarul Partidului Român, iar după aceea, din aprilie 1924, publicistul Ioan Erina.

Graiul Românesc a urmărit, în primul rând, activitatea fondatorului lui, a Partidului Român, adunările populare, constituirea comitetelor locale și disciplina de partid dar, număr de număr, și activitatea parlamentară și viața politică din țară. O atenție sporită acordă alegerilor, campaniei electorale în general, dar mai ales candidaților de deputați români în această campanie. Pe întreg parcursul apariției sale, Graiul Românesc, însă, a fost preocupat, în mod aparte, de trei probleme majore pe care Partidul Român încearcă să le rezolve.

Anume: asigurarea prin lege a autonomiei comunale, revizuirea reformei agrare și împroprietărirea țăranilor fără pământ, rezolvarea problemelor privind școlarizarea în limba română și organizarea bisericii. Pe lânge cele trei probleme mereu prezente în focarul preocupărilor acestei publicații și, bineânțeles, celelalte probleme impuse de fondator prin programul său, Graiul Românesc sprijină, în paginile sale, și alte numeroase idei și acțiuni de larg interes pentru minoritatea română dinBanatul iugoslav. Din păcate, după numai doi ani și această publicație își încetase apariția. Astfel că trecuseră încă doi ani fără nici un ziar românesc pe aceste meleaguri, până în primavera anului 1927 când, la Vârșeț, vede lumina zilei primul număr al noului săptămânal Nădejdea, ziarul cu cea mai îndelungată apariție în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Primul număr al săptămânalului Nădejdea a apărut pe 24 aprilie 1927. La început foarte  modest, în numai patru pagini și în 2000 de exemplare, pe urmă, după o perioadă scurtă de timp, în număr dublu de pagini și într-un tiraj de aproape patru mii de exemplare. Din august 1927, Nădejdea devine publicație a Partidului Român din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Primul redactor responsabil a fost preotul Nicolae Roman, unul din fondatorii ziarului, publicist talentat cu o bogată experiență jurnalistică, iar primul director dr. Sava Butoarcă.

Nădejdea a fost un ziar informativ-politic și cultural. Număr de număr și-a informat cititorii despre cele mai importante evenimente politice pe plan intern și extern, cu accentul pe cele din România, apoi despre evenimentele din domeniul economiei, comerțului, agriculturii și culturii. Cea mai mare atenție Nădejdea a acordat, în paginile ei, totuși vieții românilor bănățeni militând pentru consolidarea lor națională și culturală. O atenție aparte redacția acestui săptămânal a acordat problematicii culturale. Ce-i drept, în primii ani ai apariției, ziarul publică, general, corespondențe ale colaboratorilor de la sate și foarte rar articole analitice sau de sinteză.

Mai concret, relatări despre serbările „aranjate” cu diferite ocazii în satele noastre, arareori cu aprecieri critice la adresa interpretaților sau a organizatorilor. Din punct de vedere jurnalistic, este vorba de simple informații, în schimb aceste adevărate cronici ale satelor noastre românești de aci ilustrează, de fapt, evoluția vieții noastre culturale.

La început, spectacole muzicale cu participarea corurilor, fanfarelor, tarafurilor locale, mai târziu, spectacole cu scenete vesele, recitări, apoi cu câte o piesă de teatru și... odată cu venirea primilor învățători contractuali din România, organizânduse și unele prelegeri despre însemnătatea și scopulacestor spectacole, apoi agitații în vederea creării condițiilor pentru desfășurarea activității culturale la sat – construirea caselor culturale, înființarea primelor biblioteci, cumpărarea instrumentelor muzicale...

Mai pe urmă, încep să apară, pe o pagină sau chiar două culturale, texte despre trecutul istoric al poporului român, istoria culturală a macedoromânilor, portrete ale unor oameni de cultură, ale unor muzicieni, articole despre prestigioasa activitate a Societății literare Junimea bănățeană de la Internatul Român din Vârșeț, deasemenea recenzii ale unor reviste literare din România și unele articole despre activitatea Societății Culturale ASTRA.

Tot în paginile culturale ale Nădejdii întâlnim și spicuiri din operele clasicilor români, versuri ale condeierilor noștri de aici și culegeri de folclor literar din satele de români ale Banatului iugoslav. Nădejdea apare chiar și în perioada ocupației ca ziar legal primind, din păcate, un alt caracter decât ce-l pe care-l avea până aici.

Paralel cu săptămânalul Nădejdea, începând tot din 1927, apare, la Panciova, o nouă revistă în limba română. Este vorba de Lumina, „foaie independentă, științifică, de cultură, progres și interes al tuturor românilor din Banatul iugoslav”. Fondatorul ei, editorul și în același timp redactor responsabil a fost Petru Balnojan-Mărieșescu, originar din Satu-Nou, de altfel industriaș venit din America. O revistă, de fapt, de viață scurtă fără mari pretenții. Publică, în general, informații culturale și din domeniul științific, precum și unele știri scurte despre evenimentele din țară și străinătate. Lumina avea totuși un alt scop decât cel indicat în subtitlu. Era, de fapt, mai mult o revistă de publicitate și reclame și mai puțin de știință și cultură.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013