Mass-media la românii din Voivodina 6/20

Sep 07, 2017

Tot în anul 1927, și tot la Panciova, mai apăruse un săptămânal, Democratul. Publicație a Partidului Democrat, care nu făcea altceva decât propagandă electorală în favoarea fondatorului și care, după ce și-a îndeplinit misiunea, și-a încetat apariția.

Ziarul a fost redactat de Ioan Erina, fostul redactor responsabil al Graiului Românesc. Articole în limba română au publicat, pe atunci, la Panciova și periodicele Vojvođanka și Narodna Sloga. Acesta din urmă era săptămânal al aceluiași Partid Democrat. În articolele respective a fost, în general, tratată viața politică a românilor bănățeni, îndeosebit frământările politice din preajma alegerilor parlamentare și, foarte puțin, sau chiar puțin de tot, unele aspecte ale vieții social-politice sau culturale.

Reprezentanții diferitor partied de pe atunci se străduiau să obțină voturile alegătorilor români prin propagandă și agitație în ziarele în limba română înființate de ei. Mai amintim încă un ziar, de asemenea de propagandă electorală, Novo doba, bilingv care apăruse tot la Panciova, tot în fața alegerilor parlamentare, dar din primăvară anului 1935, editat de colonelul Milan Ristić și redactat de preotul Lazăr Cârdu din Sân Mihai, și acesta, asemănător ziarelor precedente de propagandă electorală își sistase apariția după încheierea alegerilor.

În același oraș de pe malul Timișului, în anul 1934, Casa de Editură Napredak scoate, la inițiativa învățătorului Savu Nicolaevici, autorul primelor manuale românești din Banatul iugoslav, periodicul Ziarul Nostru. Dar, nici acesta, de fapt ziar de publicitate și propaganda comercială, nu avuse o viață lungă. Nu apăruse decât două numere.

După ce, în anul 1935, își încetase apariția periodicul Novo Doba, fostul lui redactor, preotul Lazăr Cârdu, inițiază la Vârșeț, împreună cu preoții români de aci și din satele apropiate, apariția ziarului Foaia poporului român. Primul număr a apărut în aprilie 1936, ca săptămânal al Asociației Culturale ASTRA. În articolul program se accentuează că „ziarul nu are intenția să fie semănătorul dezbinării dintre frați, ci să acționeze la cultivarea intelectului și sentimentelor nobile, precum și la propășirea și bunăstarea materială a tuturor apartenenților naționalității române... Întunerecul, care încă mai stăpânește în satele românești, nu se va spulbera și împrâștia prin munca politicienilor de meserie, ci numai cu ajutorul preoților, învățătorilor și a celorlalți intelectuali”. Redacția a procedat întocmai, la început, respectând programul. Cu toate că avea un conținut accentuat religios, ziarul a publicat și numeroase articole din domeniile: învățământ, cultură, amatorism... Primul director al ziarului a fost preotul Ioan Mităr, îl cunoaștem ca redactor al Nădejdii, iar redactor responsabil a fost, de fapt, Aurel Trifu (redactor adjunct), pe atunci pedagog la Internatul Român din Vârșeț.

Aproape pe întreg parcursul apariției ei, Foaia poporului român sprijină, prin articole polemice, o campanie violentă de clevetiri împotriva deputatului român dr. Alexandru Butoarcă și Nădejdii, condusă de acesta. Această polemică dintre intelectualii români, grupați în jurul celor două ziare, nu a dus la altceva decât la pierderea prestigiului ambelor publicații și la dezbinarea puținilor oameni de cultură români de aici.

În anul 1938, la Vârșeț, Nicolae Roman, unul din fondatorii Nădejdii, ziarist de mare talent, scoate ziarul Biruința, o foaie „pentru unitatea și solidaritatea românilor din Banatul iugoslav”, sau cum era consemnat în frontspiciul ei „Foaie de loialitate și conservatism românesc”, având ca redactor adjunct pe Vasile Bura. Nicolae Roman îndeplinea funcția de director al ziarului. Adevărul este, însă, că acestă publicație, cu mari ambiții, dar de viață scurtă, era o simplă foaie de propagandă electorală, finanțată de deputatul Joca Georgijević din Vârșeț, de fapt deputat al Partidului Radical. Își sistase apariția, la fel ca semenele ei, după încheierea campaniei.

În fața celui de-al Doilea Război Mondial, mai notăm o încercare jurnalistică. În altă zonă, însă, la Petrovgrad, Zrenianinul de azi, Silvius Miclea inițiază, împreună cu Petru Zăria (redactor responsabil) și Teodor A. Frențiu (prim redactor, de altfel preot la Iancaid), revista Graiul strămoșesc, publicație pentru cultură, artă, educație socială și știință. Din păcate și Graiul strămoșesc avusese soarta publicațiilor noastre precedente. Nobilele ambiții ale celor trei entuziaști de a edita o revistă de artă și cultură „pentru intelectuali, țărani, femei și copii” sau stins după numai câteva numere, odată cu stingerea revistei. Unicul ziar în limba română mai apăruse Nădejdea. Dar, și ea își întrerupse, la scurt timp, după aceea, apariția.

Între cele două războaie mondiale, în Banat și mai ales în Banatul iugoslav au apărut opt publicații în limba română. Din păcate, majoritatea de viață scurtă și majoritatea destinate propagandei electorale, fiind în serviciul intereselor persoanele ale reprezentanților unor partide politice.

Cu toate că în programele acestor gazete se menționa că scopul editării lor este de a apăra interesele populației române de aici, militând pentru „înfăptuirea drepturilor ei naționale, păstrarea limbii, culturii, tradițiilor, răspindirea dragostei față de neam, limbă și credință”, nu toate făceau aceasta sau, măcar, nu pe întreg parcursul apariției lor. Unele au fost, totuși, în anumite perioade chiar adevărate tribune ale cititorilor în înfăptuirea acestor meniri, altele... mai puțin, sau deloc. Oricum, adevărat este că ele și-au adus contribuția, indiferent care și în ce măsură, la păstrarea limbii, culturii și tradițiilor atunci când nici un fel de alte publicații în limba maternă nu aveam, când aproape că nu aveam nici abecedar și nici carte de citire în limba română.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013