Mass-media la românii din Voivodina 7/20

Sep 15, 2017

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și după constituirea comunității iugoslave pe bază principiilor de deplină egalitate în drepturi între popoarele iugoslave și minoritățile naționale, sa schimbat înspre bine și poziția minorității române din Banatul iugoslav, așa că la Vârșeț apare, pe 27 mai 1945, primul număr al primului săptămânal în limba română din perioada postbelică - Libertatea.

Dintre drepturile obținute, cele mai importante, fără îndoială, că au fost: dreptul la școlarizare, la cultură și informare în limba maternă. Astfel că deja în primăvară anului 1945, după prima reuniune a românilor din Banatul iugoslav de la Alibunar, la care s-a înființat Uniunea Culturală a Românilor și o Secție de presă a acesteia cu obligații concrete (să editeze un ziar informativ politic), la Vârșeț apare, pe 27 mai, primul număr al primului săptămânal în limba română din perioada postbelică. Este vorba de ziarul Libertatea.

La început foarte modest, în numai patru pagini și într-un tiraj de 1.800 de exemplare, redactat de un singur om (Aurel Gavrilov), care era redactor responsabil și ziarist, după câteva luni, în 2.600 de exemplare, iar după doi ani în 4.500 de exemplare.

În jurul redacției se adunau puținii intelectuali români, majoritatea dintre ei (profesori și mânuitori de condei) devenind pe parcurs colaboratori fideli ai ziarului. În primii ani de apariție „Libertatea” militează pentru mobilizarea forțelor populare la formarea comunității democratice, federative a popoarelor libere și egale în drepturi, luptă pentru reânnoirea patriei pustite de război.. .în făptuirea reformei agrare, industrializarea țării... pentru emanciparea noastră culturală...” și, în același timp și dintotdeauna, pentru o politică de egalitate în drepturi a tuturor popoarelor și minorităților naționale din țară, constituind el însuși un drept național concret al românilor de aici, un drept firesc de informare, dar și de cultivare a limbi materne.

Spre sfârșitul anului 1946, în fruntea redacției ziarului Libertatea vine Ion Marcovicean, iar deja din februarie 1947, Aurel Trifu, cunoscut om politic, dar și ziarist cu o oarecare experiență, care procedează imediat la schimbarea formatului Libertății și, parțial, a fizionomiei și politici de redactare. El îmbunătățește treptat conținutul, procedând și la o nouă rubrificare, introducând câteva rubrici permanente, ca de exemplu: Universitatea populară, Lexiconul Libertății, Viața liberă românească, Libertatea ilustrată... Din 1948, Libertatea apare și într-o ținută grafică mai interesantă, majorându-și și numărul membrilor în redacție.

În perioada de început, în corpul Libertății apar și câteva suplimente, unele din ele transformâdu-se în publicații aparte. Astfel, începând din ianuarie 1946, Libertatea publică o pagină de ziar consacrată tineretului Cuvântul tineretului, redactat de un comitet aparte de redacție, în frunte cu Petru Flora. După exact un an de zile apare ideea editării unui ziar pentru tineret, idee care nu se realizează astfel că după încă un an și ceva Libertatea publică un alt supliment consacrat tineretului, Tinerețea, cu o viață relativ scurtă. În aprilie, tot în 1946, începe să apară în Libertatea și un supliment literar și artistic, Libertatea literară, redactat de Vasile (Vasko) Popa. Motivele care au determinat editarea acestui supliment au fost după Vasko Popa următoarele: „Libertatea literară apare ca supliment literar și artistic al ziarului spre a da posibilitate de manifestare începătorilor în activitatea literară și artistică, pe de o parte și de a satisfice dorința maselor populare de lectură, pe de altă parte”. În ianuarie 1947 acest supliment al Libertății evoluează în revista de literatură, artă și cultură Lumina. Cu neînsemnate întreruperi în anul 1947, respectiv 1957 când apare un singur număr, Lumina a avut o apariție continuă timp de peste cinci decenii. Primul redactor responsabil al revistei a fost cunoscutul poet Vasko Popa, iar după aceea au urmat: Mihai Avramescu, Radu Flora, Ion Bălan o perioadă lungă, Emil Filip, Slavco Almăjan din 1981 și până în 1995, Simeon Lăzăreanu, iar în prezent Ioan Baba.

În primul an al apariției revista a avut un caracter preponderent literar. După aceea în paginile revistei apar și materiale cu caracter cultural. Astfel, pe lângă lucrările literare: în versuri și proză, lucrări de estetică sau istorie literară românească sau universală, studii de limbă, mai apar îndrumări culturale, informații, reportaje, traduceri... În cei peste 50 de ani de apariție continuă, Lumina a fost un adevărat focar al activității noastre literare. Toți scriitorii români din Iugoslavia au trecut prin coloanele Luminii.

Tot în anul 1946, pe 30 iunie, Libertatea publică și primul supliment menit copiilor, Bucuria pionierilor, redactat de Mihai Avramescu, care la fel ca Libertatea literară se transformă, după numai câteva luni, în revistă aparte pentru copii, atingând în cei 50 de ani împliniți de napariție continuă un remarcabil nivel calitativ. Primul redactor responsabil al Bucuriei pionierilor a fost același Mihai Avramescu, redactorul suplimentului pentru copii din Libertatea, iar după aceea Ion Bălan, fiind urmat de Mihai Avramescu, din nou, apoi de Mihai Condali, Iulian Bugariu, Cornel Mata, Miodrag Miloș, Todor Ghilezan, Eugenia Bălteanu și, în prezent, Ioța Bulic.

Pe lângă Libertatea începe și activitatea editorială. Astfel, deja în anul 1945 apare prima carte în limba română (etapa postbelică). O carte despre „Lupta pentru eliberare a popoarelor iugoslave”.

Anul următor (1946) apar trei titluri din care două de literatură politică și una de traducere din literatură universală, iar în 1947, din cinci titluri, patru de beletristică ale scriitorilor români din Banatul iugoslav, cel de-al cincilea fiind Calendarul poporului (mai târziu popular), care va apre patru decenii în continuare până în anul 1988, când începe să apară sub forma de Almanah al Libertății. Diversitatea cărților editată continuă și în anii următori. Editura Libertatea, fiind unica editură românească din Iugoslavia, avea încă de la început un caracter universal, fără o profilare concretă pe categorii și colecții de carte.

Menirea ei fiind, mai ales în primii ani de activitate, de a publica literatura marxistă și politică, de a publica operele autorilor români, beletristice, știința popularizată... apoi, mai târziu, de a edita operele scriitorilor iugoslavi, clasici și contemporani, mai pe urmă a cărților pentru copii și tineret; a operelor scriitorilor români clasici: operelor capitale din literatura universală, dicționarelor și a manualelor școlare (din 1948 când apare primul Abecedar și până în 1965, când înființează la Novi Sad, Institutul pentru editarea manualelor). Activitatea editorială în limba română se dezvoltă parallel cu dezvoltarea ziarului, astfel că în cei 50 de ani de activitate continuă la această editură a apărut un număr mare de cărți cu tematică politică, științifică, ideologică, publicistică, traduceri din alte limbi și aproape două sute de cărți de beletristică ale autorilor români din Iugoslavia.

Începând din anii 1980, Editura Libertatea editează o serie de Opere alese ale scriitorilor noștri consacrați și câteva antologii. Cea mai productivă activitate o desfășoară între anii 1950 – 1960, iar cea mai organizată începând din 1988 când au fost înființate câteva colecții și ediții noi. În același an ia naștere, pe lângă Editura Libertatea, Conferința autorilor. Pe parcursul celor cinci decenii de activitate, în fruntea Editurii, s-au perindat, la funcția de redactor responsabil: Mihai Avramescu, Aurel Gavrilov, Todor Ghilezan, Slavko Almăjan, Ioan Flora și, în prezent, Nicu Ciobanu.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013