Hunza, cea mai longevivă populație

Sep 22, 2017

Dacă în orice altă provincie a Pakistanului, speranţa de viaţă atinge circa 50-60 ani, tipic de altfel pentru o ţară din lumea a treia, se pare că în Valea Hunza oamenii de ştiinţă sunt martori direcţi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numeroşi cercetători, în Valea Hunza trăiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.

Studiiile efectuate începând cu anii ’70 ai secolului trecut, au venit cu rezultate şocante. Totul a început de la analizele limbii băştinaşilor. Denumit Burushaksi, limbajul hunzakut este total diferit de limbile şi dialectele triburilor din împrejurimi. Analizele istoric-fonetice au scos la iveală că Burushaksi este nimic altceva decât un amestec lingvistic dintre vechea limbă macedoneană şi limbile vorbite în Antichitate în Imperiul Elenistic-Persan, scrie eustiu. Hunzakutii au pielea albă şi fizionomie tipic caucaziană. În anul 1950, cercetătorul John Clark notă despre desele cazuri de copii cu părul şaten, blond şi chiar roşcat, afirmând că dacă acei copii ar fi fost îmbrăcaţi în stil european, nu s-ar deosebi cu nimic de copii unei şcoli din Scoţia sau Irlanda. Femeile Hunza sunt deosebit de frumoase şi delicate, înfăţişarea lor fiind foarte diferită de cea a femeilor care trăiesc în satele adiacente Văii.

Primul dintre cercetătorii care şi-a dedicat viaţă analizei amănunţite a aşa-numitului “Mit Hunza” a fost americanul Jay Milton Hoffman, care în anul 1960 a fost delegat de către U.S. National Geriatric Society să studieze cauzele şi factorii care determina starea de sănătate şi longevitatea proverbială a hunzakutilor. Dr. Hoffman şi-a notat observaţiile într-o lucrare care avea să facă multe valuri în medicina modernă. În Hunza, nici măcar cei mai bătrâni oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol mărit, boli de inimă, cancer, artrită, carii dentare, afecţiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoză, hipertensiune arterială, alergii, astm, boli de ficat, constipaţie, hemoroizi sau alte sute de afecţiuni.

Unul dintre avantajele combinaţiei de factori precum alimentaţie specifică, calitatea superioară a aerului şi a apei, alături de munca fizică neostoită, a dus la acest miracol al vieţii. La început, autorităţile pakistaneze au refuzat să recunoască această neobişnuită situaţie, comentând ironic că odraslele nou născute ale bătrânilor de 80 ani, aparţineau, de fapt, altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate în laboratoare din Marea Britanie şi S.U.A. au certificat că miturile şi zvonurile erau adevărate, iar bătrânii octogenari sunt, într-adevăr, taţii nou născuţilor. Băştinaşii se hrănesc după o tradiţie foarte veche pe care o respectă cu stricteţe. Dacă în anotimpul rece aveau o dietă foarte bogată în grăsimi animale, odată cu venirea primăverii, alimentaţia lor se schimba în mod radical. În primul rând, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fără a fi gătite sau prelucrate în foc. Vegetalele sunt mâncate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, în anotimpul cald, masa zilnică se compune din peste 80% legume şi fructe consumate crude. La o analiză ştiinţifică a reieşit că hunzakutii beneficiază de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase şi doar 1% din alimente de provenienţă animală. Copii sunt alăptaţi până la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier şi un aport de calciu neegalat, comparativ cu copii occidentalilor. Aerul rece şi altitudine ridicată fac ca microbii şi bacteriile să fie aproape inexistenţi. Rozătoarele şi insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute în Vale. Alimentele nu sunt niciodată procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consumă zahăr, foarte preţuită este în schimb mierea.

Unul dintre secretele longevităţii de invidiat a băştinaşilor constă în consumarea în cantităţi imense a caiselor. Caisul este unul dintre puţinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele conţin mari cantităţi de vitamina B-17, un excelent element natural împotriva cancerului. Un alt secret al longevităţii rezidă, probabil, în modalitatea “neortodoxă” prin care localnicii îşi gătesc tradiţională “Pâine Hunza”. Pentru relizarea acestui aliment miraculos, băştinaşii macină în piatră boabe de grâu, orz şi hrişcă. Făina rezultată este amestecată cu ulei de canolă, miere, melasă, lapte de soia, sare de mare, scorţişoară, nucşoară, suc proaspăt de lămâie şi portocală, ouă, ulei de măsline, praf de curry, pătrunjel, ghimbir şi banane uscate, multe dintre aceste ingredinte fiind obţinute de băştinaşi în urma trocului. Pâinea rezultată este coaptă pe jumătate în tipsii mari de metal. Tradiţia cere să fie coaptă doar pe jumătate, astfel încât principiile active, vitaminele şi nutrienţii să nu fie distruşi de temperaturile mari din cuptor. Poate că întreg secretul sănătăţii şi longevităţii acestor oameni stă, de fapt, în simpla şi banala apă. Cu un singur amendament necesar: apa băută de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din gheţarul Ultar. Analizele de laboratoar au arătat că apa din gheţarul Văii Hunza este foarte bogată în potasiu şi cesiu, din acest motiv apa pură băută de băştinaşi este o apă foarte bogată în metale active/alcaline care, în ultima instanţă, previn apariția cancerului. Hunza este o mică vale muntoasă din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonomă de nord-vest din Pakistan. Întreaga vale este situată la înălţimea medie de 2.500 de metri, având o suprafaţă de 7.900 kilometri pătraţi. Fostul oraş Băltit, actualmente Karimbad este principalul orăşel al regiunii, astăzi – o populară destinaţie turistică, datorită priveliştilor spectaculoase din împrejurimi. Zona este mărginită de munţi maiestuoşi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir ÎI, precum şi piscurile Hunza, Ghenta, Diran şi Bublimating: toţi munţii enumeraţi străpungând cerul cu înălţimi de peste 6.000 metri.