Mass-media la românii din Voivodina 13/20

Nov 24, 2017

La inițiativa redacției Libertății literare, în august 1946 a fost înființat Cercul literar „Lumina”, căruia i-a revenit misiunea nobilă de încurajare a tinerelor talente literare. În decembrie 1946 Libertatea literară a încetat să mai apară, iar în ianuarie anul 1947, a apărut de sub tipar primul număr al revistei Lumina.

Seria nouă a săptămânalului ,,Libertatea”, de format A4, revistă ilustrată - „încearcă – după cum se menționează în editorialul primului număr – să se adapteze la real, devenind, în felul acesta, ceea ce mulți dintre noi au dorit: dicționarul nostru de actualitate și memorie.

Aflat la un nou început de drum, acest ziar confirmă dorința noastră de a descifra destinul unei experiențe sensibile și lucide care ne reprezintă uneori involuntar, dar și pasionat. Cititorul ușor se poate obișnui cu paginile acestui săptămânal, deoarece ele imprimă și completează imaginile care vin să îmbogățească observațiile despre noi și despre lume... Este firesc să devenim ceea ce nu eram, precum este fi resc să avem un săptămânal pe care nu l-am avut”. Numărul respectiv și următoarele au apărut în continuare în 16 pagini, unele chiar cu prima și ultima pagină în culori.

La un an și ceva după schimbarea formatului și concepției de redactare, redacția ziarului ,,Libertatea” a întreprins încă o acțiune: Libertatea în slujba economiei din zona de frontieră. Anume, orientarea ziarului spre îndeplinerea funcției economice, prezentând în paginile sale texte care să contribuie la identifi carea domeniilor de interes comun pentru cele două țări: Iugoslavia și România, în vederea derulării unor înțelegeri de colaborare economică între partenerii iugoslavi și români, între unitățile economice din zona de frontieră.

S-au făcut și alte încercări, dar fără ecou... și rezultate concrete.

Rezultatele „vin” abia după răsturnarea regimului Miloșevist, la 5 octombrie 2000 și după perioada de tranziție care a urmat și prin care a trecut ,,Libertatea”. Demisionează conducerea Casei și a ziarului și după o perioadă de aproape un an de frământări și schimbări de cadre (când prin funcțiile de conducere mai trec și Aurel Berlovan și Simeon Lăzăreanu) la începutul lunii iunie 2002, Adunarea Voivodinei, numește în funcția de director al Casei ,,Libertatea”pe Nicu Ciobanu, iar de redactor responsabil pe Florin Țăran, fiind urmat în această funcție, din 2002, de Costa Roșu, pe postul de redactor responsabil adjunct, până în 2005, când este numit pe postul de redactor responsabil.

”Libertatea” revine la formatul ei tradițional, procedându-se totodată și la democratizarea concepției de redactare. Se majorează treptat și numărul paginilor: la 12, 16, iar mai apoi la 24, cu opt pagini în culori, iar numerele de sărbători publicându-se chiar și în 32 de pagini, sau 36 de pagini. Fondatorul ziarului este acum Consiliul Național Român din Republica Serbia.

În luna ianuarie (2007), s-a împlinit, șase decenii de apariție aproape neîntreruptă a revistei de literatură, artă și cultură Lumina. Un an însă, înainte de apariția acesteia, în săptămânalul Libertatea, a apărut suplimentul Libertatea literară, care stă, de fapt, la baza apariției Luminei, și care este, în realitate, expresia tipărită a primei forme organizată de manifestare creatoare, de activitate literară postbelică la noi.

Primul număr al Libertății literare a apărut în aprilie 1946, redactat fiind de un comitet de redacție din care făceau parte: Radu Flora, student; Ion Bălan, învățător; Aurel Păsulă, țăran; Doina Mihailov, elevă; și Vasile Popa, student. Acest comitet nu a publicat din păcate, nici un articol-program în nici unul din cele 9 numere care au apărut lunar până în decembrie 1947, în schimb, în Cuvântul înainte, publicat în nr. 1, aduce motivele concrete care au determinat apariția suplimentului: „...spre a da posibilitatea de manifestare începătorilor în activitatea literară și artistică, pe de o parte, și de a satisfice dorința maselor populare de lectură sănătoasă, realist și progresistă, pe de altă parte”, pentru ca în continuare să publice următorul citat din scriitorul sârb Jovan Popović: „Exprimarea adevărului artistic despre realitate – iar aceasta este unica menire adevărată a talentelor – coincide azi nu numai cu necesitățile și tendințele poporului, ci și cu politica de stat a poporului – stăpân”.

Citind cu atenție cele nouă numere ale Libertății literare, vom observa că ceea ce predomină în paginile suplimentului se rezumă la conceputul promovat de Vasile Popa cu prilezul lansării primului număr al Libertății literare, dar și cu ocazia înființării Cercului literar, „Lumina”, care constă în „dorința scriitorilor noștri de a da activității literare un character de muncă organizată. Faptul acesta este consemnat și dovedește că scriitorii sunt conștienți de importanța pe care o are munca literară pentru societate... scriitorii și-au afirmat hotărârea de ase încadra în întreprinderea măreață a popoarelor noastre la construcția țării”. Acest concept avea câteva modalități de exprimare. Una din aceste modalități a ținut de prezentarea scriitorilor amintiți în Cuvântul înainte (Maxim Gorkim Jovan Popović, Vladimir Maiakowski, Federic Garcia Lorca...), selecția aparțindu-i, de regulă, lui Vasile Popa, sau măcar prezentarea în sine. O altă modalitate constă în creația originală, în paginile de proză și poezie...

Până unde a mers acel postulat lansat în primul număr că „Libertatea literară va îmbrățișa toate talentele din rândurile țăranilor, muncitorilor și intelectualilor, ne dăm seama și din interpretarea ad literam, astfel că unele pagini de poezie aveau să poarte drept cap de afiș tocmai denumirea de Versurile țăranilor și muncitorilor, respectiv titlurile poeziilor aveau această trimitere: Brazde, Cosașii, Plugărească.

În proză tematica era aceeași: „Lupta pentru schimbare, pentru învingerea obstacolelor ce stau în calea schimbării, bucuriei provocate de transformări...”

Din poziția zilei de azi, toate aceste lucruri nu prezintă mari realizări literare. Noi, însă, vorbind despre ele ar trebui să ținem cont de timpul în care au fost create, de orientarea ideologică, de sarcinile de a promova faptele Luptei de Eliberare Națională, precum și faptele perioadei următoare de reclădire a țării...

Oricum am aprecia-o, noi azi, Libertatea literară a avut totuși un rol important în susținerea și promovarea creației românești în Banatul sârbesc, pe atunci iugoslav, în sprijinirea necesități de a crea.

În Libertatea literară vom regăsi un început nobil – spune poetul Nicu Ciobanu, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la apariția acesteia – în intenția de a oferi un alt curs, de a deschide un posibil drum de inițiere și de promovare a creației literare autentice...”

Sau, cu același prilej, despre aceeași Libertate literară, scriitorul Slavco Almăjan zice: Libertatea literară are un început facil. Evenimentul pur și simplu s-a întâmplat, ideea a sosit la timp, într-o împrejurare oarecum euforică... iubitorii de carte favorizați să cunoască pe viu ineditul literar, care va subscribe istoria culturii unui spațiu geografic nostalgic banatizat.

Nu mă îndoiesc că o astfel de idee se datorează unei rațiuni lucide, poate chiar unui entuziasm coordonat de o anume stare a lucrurilor, în orice caz, faptul că pe scena noastră culturală a apărut o mișcare literară organizată înseamnă că, la un moment dat, au existat precondiții pentru o înțelegere generoasă privind posibilă expresie literară într-o zonă supusă ramificațiilor istorice.

Pe lângă Cuvântul înainte, și pe lângă contribuțiile literare în versuri și în proză în primul număr al suplimentului au fost publicate și rezultatele primului concurs literar organizat de Uniunea Culturală a Românilor (numit undeva, foarte inspirat, „actul de naștere, sâmburele noii mișcări literare”).

Presa timpului a înregistrat acest început al mișcării literare a românilor din Voivodina. Borba și Slobodna Voivodina relatează despre concursul și suplimentul amintit, iar scriitorul Boško Perović publică, în Letopis Matice srpske, articolul Activitatea culturală a românilor din Voivodina, accentuând apariția suplimentului literar și reușita concursului.

În numerele următoare (primele șase redactate de același comitet de redacție, iar ultimele trei, de un comitet în componența: Aurel Gavrilă, Radu Flora, Ion Marcoviceanu, Aurel Păsulă și Vasile Popa (redactor răspunzător) au apărut lucrări ale condeierilor începători: Traian Doban, Doina Mihailov, Radu Flora, Ion Bălan, Simion Drăguța, Mihai Avramescu, Ion Marcovicean, Florica Ștefan, Pavel Blagoie, Teodor Șandru, Tănase Moldovan... traduceri din poezia și proza iugoslavă (de Branko Čopić, Jovan Popović, Radovan Jogović, Oskar Davičo, V. Majakovski, Vladimir Nazor și alții), consemnări ale diferitor evenimente iugoslave pe plan cultural și despre mișcarea culturală a românilor de la noi: Înființarea Cercului literar „Lumina” (V. Popa); Concursul literar și artistic al pionierilor (V.P.); Societatea literară a elevilor români la începutul noului an școlar (A.G.); Presa înregistrează șezătorile noastre literare și înființarea „Luminei” (V.P.); A apărut „Bucuria copiilor” (A.G.); Înființarea Uniunii teatrelor de amatori (A.G.). În ultimul număr (9) din decembrie, Vasile (Vasko) Popa, redactorul răspunzător, semnează editorialul, Un an de activitate literară, în care face bilanțul întregii activității și a textelor publicate în coloanele celor nouă numere ale acestui supliment, care în ianuarie 1947 se transformă în revista de literatură, artă și cultură Lumina. În cele 9 numere ale predecesorului Luminei au fost publicate 97 de suplimente semnate și două de notițe biografice despre pictorii ale căror lucrări au apărut în paginile acestui început de revistă.

Din cele 97 de scrieri mai lungi sau mai scurte, 47 au fost poezii (40 originale și 7 traduceri din literatura iugoslavă sau universală), 16 proză, 31 lucrări de estetică și critică literară, notițe biografice, știri.

La inițiativa redacției Libertății literare, în august 1946 a fost înființat Cercul literar „Lumina”, căruia i-a revenit misiunea nobilă de încurajare a tinerelor talente literare. În decembrie 1946 Libertatea literară a încetat să mai apară, iar în ianuarie anul 1947, a apărut de sub tipar primul număr al revistei Lumina.

Costa Roșu

Scrieri despre românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin - Timișoara, 2013