Nothing to see here. This component is added to the post page in order to register the visit
Companiile care au ajutat regimul nazist: Bayer, Ford...
May 11, 2018
În condițiile în care Germania întâmpina dificultăți majore în a-și reveni după pagubele cauzate de I Război Mondial, Adolf Hitler și-a croit drum spre putere, mai ales că și-a bazat ideologia partidului său nazist pe soluții "inedite" pentru rezolvarea problemelor economice.
În realitate, o parte din convingerile sale au dus țara într-o și mai mare criză, având în vedere că el a dat vina pe evreii care dețineau afaceri în Germania pentru situația în care se afla țara.
De asemenea, planul său de "preamărire" se mai baza și pe întărirea forței armate, în ciuda restricțiilor impuse de Tratatul de la Versailles.
Influența lui Hitler creștea semnificativ, chiar și în perioada în care a fost închis, fiind condamnat pentru tentativă de lovitură de stat, spre finalul anului 1924.
Cartea sa, "Mein Kampf", care a reprezentat sursa de inspirație a ideologiei naziste, a fost scrisă în perioada de detenție, când s-a decis că vrea să facă din Germania una din marile puteri ale lumii.
În 1938 Henry Ford primește Marea Cruce a Vulturului German de la naziști
În timpul procesului, au fost prezentate primele dovezi ale unor donații, care erau în valoare de 20.000 de dolari, conform cărții scrise Antony C. Sutton, întitulată "The Wall Street and the Rise of Hitler".
Ulterior, Emil Kirdorf, care deținea o firmă ce se ocupa cu extracția cărbunelui, l-a auzit prima dată pe dictator în 1927. El a fost atât de impresionat de discursul acestuia, încât l-a invitat la reședinta sa privată. Astfel, de-a lungul anilor, omul de afaceri a fost de acord să-l sprijine financiar pe Hitler, mai ales că cei doi aveau o idee comună: eradicarea sindicatelor muncitorești.
Printre alți industrialiști germani care au pompat bani în "mașinăria nazistă" s-au mai numărat șeful băncii centrale Reichsbank, Hjalmar Schacht, care a organizat numeroase strângeri de fonduri pentru Hitler, Fritz von Thyssen, cu afaceri în prelucrarea oțelului, dar și firma producătoare de medicamente IG Faben.
Cele mai importante donații au fost făcute pentru campania electorală a lui Hitler din 1933, în urma căreia a fost reales cancelar, iar Parlamentul german - Reichstagul - i-a conferit puterea totală lui Adolf Hitler pe 30 ianuarie, în acel an.
De exemplu, doar Alfred Krupp a donat 3 milioane de mărci germane.
Până la mijlocul anilor 1930, 20 mari corporații americane s-au stabilit în Germania, fiind urmate de alte firme importante, care au investit mult în această țară.
Planul lui Hitler de înarmare a mulțumit pe toată lumea, Statele Unite devenind principalul partener de comerț al Berlinului, astfel că până la finalul decadei, peste 2.500 de societăți americane și-au întărit poziția în Germania.
Bayer: Compania Bayer s-a înființat în 1863 în, Germania, iar ulterior a devenit un concern cu activitate internațională în industria chimică și farmaceutică. De fapt un angajat al acesteia a inventat aspirina, Arthur Eichengrun. Însă, din cauză că avea rădăcini evreiești, meritul descoperirii i-a fost reatribuit lui Felix Hoffman. Ulterior, o divizie a companiei IG Farben, a fabricat gazul Zyklon B folosit în camerele de gazare naziste.
Ford: Henry Ford a fost cel mai cunoscut susținător al lui Hitler. Cei doi au împărtășit sentimentele antisemite și aveau și alte interese comune.
Se știe că dictatorul avea un portret al magnatului auto chiar în biroul său și că a inclus admirația sa pentru omul de afaceri în cartea "Mein Kampf". În plus, Henry Ford primea anual, de ziua lui, suma de 50.000 de mărci germane de la Hitler.
După ce Fuhrer a preluat puterea în anii 1930, producția Ford a fost de necontenit în Germania, astfel că doar în anul 1937, compania a alimentat mașinăria nazistă de război cu cauciuc în valoare de un milion de lire sterline și cupru de 130.000 de lire.
Ford a furnizat armatei germane aproximativ 100.000 de autocamioane. De asemenea, fabrica din Germania nu a fost niciodată naționalizată, spre deosebire de multe altele, însă a fost condusă de naziști și avea sclavi în loc de angajați. Mai mult de 50% din forța de muncă era neplătită și era formată din cei care erau încărcerați în lagărul de la Buchenwald.
Standard Oil: Compania petrolieră s-a aliat cu divizia Bayer, I.G. Farben, pentru a produce cauciuc artificial și benzină pentru naziști.
William Randolph Hearst: În anii 1930, Hearst a colaborat cu partidul nazist pentru a promova o imagine pozitivă a acestuia în SUA. Acțiunile sale i-au convins pe americani că nu trebuie să intervină în Europa, pentru că nu se întâmplă nimic imoral și ilegal în Germania.
General Motors: Producătorul auto Opel a fost cumpărat în 1929 de americanii de la General Motors și a devenit principalul furnizor de tancuri pentru armată, precum cel de 3 tone supranumit "Blitz".
United Steel: Această companie a produs numeroase muniții de război pentru naziști.
Allen Dulen (Primul director al CIA, numit în 1953): El a făcut parte din conducerea Schroeder Bank, instituție care a reprezentat o armă financiară pentru Hitler.
Alcoa Aluminum: Folosindu-se de legăturile cu companiile din America latină, Alcoa Aluminum a reușit să alimenteze fabricile nemțești.
Texaco: Germanii aveau mare nevoie de petrol, care le-a fost furnizat de companiile americane, iar Texaco era una dintre ele.
Articole similare selectate pentru tine
Companiile care au ajutat regimul nazist: Kodak și Chase Bank
Până la mijlocul anilor 1930, în jur de 20 mari corporații americane s-au stabilit în Germania, fiind urmate de alte firme importante, care au investit mult în această țară. Planul lui Hitler de înarmare a mulțumit pe toată lumea, Statele Unite devenind principalul partener de comert al Berlinului, astfel că până la finalul decadei, peste 2.500 de societăți americane și-au întărit poziția în Germania.
Adevărul despre moartea boxerului român Nicolae Berechet la Jocurile Olimpice din 1936 găzduită de Berlin nu s-a aflat niciodată
Olimpiada din 1936 a fost una dintre cele mai grele încercări prin care a trecut sportul olimpic. Decizia de a fi găzduită de Berlin a fost luată în 1931, cu 2 ani înainte ca naziştii lui Adolf Hitler să vină la putere.