Castelul din pădurea adormită

Jul 12, 2018

Situat la distanța de 50 de km față de orașul Timișoara și la 7,5 km de Deta, Castelul Banloc este un adevărat monument istoric, care a avut parte de o experiență dramatică de-a lungul anilor.

Potrivit unor mărturii se pare că Banloc ar fi fost sediul pașei de la Timișoara între anii 1552-1716. Palatul a fost construit începând cu anul 1793, urmând ca pe tot parcursul secolului al XIX lea să fie decorat atât palatul, cât și parcul acestuia. Însă, după Primul Război Mondial a urmat o perioadă neagră pentru Castelul Banloc, fiind devastat în urma ocupației sârbe, în anii 1948-1989 fiind jefuit, scrie gazetadinvest.

Domeniul care cuprindea castelul și parcul a fost vândut în anul 1935 de către contele Karatsonyi-Keglevich ex-Reginei Elisabeta a Greciei, cea care a  adus o nouă perioadă de glorie monumentului, prin renovarea integ complexului. Frumusețea castelului este dată de parcul care se întinde pe aproape toată partea estică. La intersecțiile aleilor se găsesc inscripții romane luate de la Sarmizegetuza, care au fost dăltuite încă din primele decenii ce au urmat cuceririi Daciei. Castelul a fost realizat în stil gotic, zidurile din fața parcului prezentând vârfuri ascuțite.

Castelul din Hajdućica

Castelul Banloc din Timiș este o adevărată comoară culturală și istorică, prin multitudinea antichităților ce pot fi găsite aici, precum tablourile rococo, picturile în miniatură, sculpturile care au fost realizate de sculptori italieni și colecția de arme ce poate fi găsită aici.

Castelul Banloc a folosit pe post de sursă de inspirație pentru decorarea Palatului Elisabeta din București. Piesele de mobilier sunt realizate în stil Empire, iar pe blazonul familiei Karatsonyi se află un grifon înaripat. Se pot observa două piese de mobilier deosebite, confecționate în stilul renașterii spaniole.

După plecarea reginei din anul 1948 a început perioada de degradare a monumentului. În urma alungării angajaților de aici, statuile aflate în parc au fost vandalizate, iar biblioteca și arhiva arse.

Treptat, clădirea a fost folosită în numeroase scopuri, aceasta folosind Gospodăriei Agricole de Stat între anii 1950-1956, fiind mai apoi folosită pe post de Casă de bătrâni, urmând că în perioada 1966-1983 să devină orfelinat.

Zidurile din cărămidă arsă au grosimea de aproximativ 1,25 metri, fiind o clădire masivă, realizată pe un plan în formă de a€œU”. Fațada principală a construcției este orientată în sud, în nord fiind două aripi ce formează curtea de onoare, o curte terasată. Simbolul castelului era blazonul din piatră al familiei Karatsonyi, care a fost păstrat în timpul în care castelul aparținea Casei Regale a României, însă, în anul 1948 acesta a fost dat jos, în fapt, aruncat în fosa septică a castelului unde i se mai pot găsi rămășițele și în ziua de azi. În anul 1991, în urma cutremurului, aticul a fost definitiv distrus. Acest incident a afectat acoperișul și tavanul salonului care se află la etaj.

Castelul din Vlaicovăț

Fațada îndreptată înspre parc, în nord, este bogat ornamentată în comparație cu fațada sudică. Fațada prezintă altoreliefuri cu tematici bine definite, precum motive heraldice insipirate din mitologia greco-romana. Curtea interioară era închisă de o feronerie din secolul al XVIII lea. Pe fiecare colț al curții se puteau observa lampadarele din fier forjat, care dădeau un caracter aparte întregii construcții.

Intrările spre demisolul clădirii sunt realizate în rezalid, fiind alcătuite dint-o arhitravă care era sprijinită pe niște construcții care semănau cu coloanele dorice. Porțile erau realizate din lemn, prevăzute cu feronerie de secol XVIII și în funcție de utilitatea fiecărei pivnițe, deasupra zidului se afla câte un altorelief ce contura tematica respectivei pivnițe. Castelul este format din pod, eraj parter și pivniță. La etaj, cât și la parter componența era aceeași, o sală perpendiculară cu fațada, care domină întreg spațiul, care trece prin tot corpul construcției.

La parter se găsesc cinci încăperi și sala dominantă, ce a fost realizată prin zidirea clădirii. Inițial, în partea de nord existau două ferestre de inspirație barocă, dar, în perioada cuprinsă între anii 1948 și 1989 aceastea au fost transformate în simple deschideri pătrate, fiind distrus tot farmecul inițial. Două porți masive realizate într-o îmbinare de stiluri, cel de inspirație egipteană și neogoticul englezesc, încadrează fațada castelului.

Parcul de lângă Palatul Banloc oferea o priveliște minunată, dată de înălțimea arborilor, aceștia atingând peste 20 de metri. Castelul Banloc din județul Timiș a avut parte de o existentă dramatică și este un obiectiv demn de vizitat pentru istoria pe care o poartă.