Nevăzătorul cu duhul

Aug 29, 2018

Nu vedea gândurile oamenilor și nu-i mai vedea nici pe oameni și nici lumea și nici lucrurile din ea. Nevăzărorul cu duhul vedea doar cerurile deschise și pe Iisus stând de dreapta lui Dumnezeu Tatăl.

Nevăzătorul cu duhul vedea avalanșa de stele din cea din urmă noapte de dinaintea Parusiei Domnului și trăia Liturghia de pe mormântul Părintelui Arsenie din ziua cea mai de pe urmă a viitorului. Nevăzătorul cu duhul era orb, orbul din naștere; el nu vedea gânduri, dar vedea dincolo de gânduri; nu auzea cuvinte, ci simțea rădăcinile cuvintelor și auzea murmurul izvoarelor acestora. Nevăzătorul cu duhul nu avea vedenii, ci zărea temeliile vedeniilor, care sunt pietrele de hotar ale Relevației dumnezeiești. Nevăzătorul cu duhul era învăluit în noapte, în noaptea întunericului de deasupra pământului, de la începuturile Facerii, dar noaptea lui era străluminată și străbătută de o rază, de o singură rază, desprinsă din Steaua Nașterii lui Hristos, din lumina Schimbării la Față și a Învierii Domnului și din fulgerul Parusiei.

Nevăzătorul cu duhul se spăla neîncetat la izvorul Siloamului, unde îl trimisese Iisus oarecând (Ioan 9,7). Tina și solzii îi cădeau de pe ochi și urmele degetelor Mântuitorului, care-i atinseseră ochii le scălda în lacrimi, în cât mai multe lacrimi. Nevăzătorul cu duhul avea deschisă cale și scară de lumină de la pământ la cer în zile și nopți, în seri și dimineți, în rugăciuni și în plâns, în smerenie și umilință, în dor și în iubire. Nevăzătorul cu duhul nu mai vedea păsările cerului, ci doar liniile zborului; nu mai vedea lucruri, ci doar rațiunile sau gândurile lui Dumnezeu sădite și ascunse în acestea. Nevăzătorul cu duhul își auzea doar gândul rugăciunii lui Iisus liturghisind, precum un preot, în sfânta sfintelor din templul minții sale, învăluit în lumina unei limbi de foc a Duhului Sfânt de la Rusalii.

Un dac la Atena

Pe oricine pleca de la el, nevăzătorul cu duhul îl însoțea cu gândul rugăciunii până la cea dintâi răscruce a vieții sau intersecție a drumului, unde îl încredința altui gând însoțitor, până la următoarea răscruce, și tot așa, până la capătul drumului celui plecat cu binecuvântare. Nevăzătorul cu duhul îi învăța pe contemporanii săi să-și supravegheze, să-și controleze și să-și limpezească gândurile minții lor prin atenție concentrată și rugăciune stăruitoare, indentificându-le și clasificându-le în: gânduri ce bat la poarta minții; gânduri ce sar gardul minții, gânduri care traversează mintea; gânduri care obsedează și ară mintea; sau în: gânduri fulgerătoare, gânduri – raze, gânduri – vifor, gânduri – furtună, gânduri năvalnice, gânduri senine, gânduri – păsări în zbor (porumbei sau corbi), gânduri târâtoare sau gânduri – stropi de ploaie, bob de grindină sau cristale de rouă.

Cerul Banatului

Nevăzătorul cu duhul îi îndemna pe oameni să nu mai scormonească, să nu se mai mulțumească și să nu se mai hrănească cu ceea ce găsesc în containerele cu gunoaie ale lumii, ci să-și caute fiecare prin credință, rugăciune și cunoaștere de Dumnezeu și de sine propria-i ,,ieșire la mare”, la marea îndurării, iubirii și luminii lui Dumnezeu. Nevăzătorul cu duhul îi învăța pe aceiași oameni ca să-și înțeleagă și să-și trăiască fiecare zi din viața lor ca pe o Dumincă a nemuririi sufletului și un nou pas pe drumul spre Emaus și spre Taboul transfigurării cosmice, când temeliile cerului se zguduie prin Revelație și temeliile lumii ni se descoperă prin contemplație (cf. II Regi 22, 8 și 16).

Nevăzătorul cu duhul nu mai vedea florile, ci, de departe, le simțea doar mireasma ...

(Vârșeț, 12-13 iunie 2016)

† Daniil

Foto - jurnalspiritual.eu