„Lumina” prin grădina Europei

Jan 16, 2019

Fondată la 12 ianuarie 1947 de generaţia lui Vasile / Vasko Popa, Radu Flora, Ion Bălan, Mihai Avramescu – apoi Ion Marcoviceanu, Aurel Păsulă, Florica Ştefan, Traian Doban şi a multor altor personalităţi prezente atunci în viaţa noastră literară, „Lumina” s-a născut din ideile vii ale „Cercului Literar Lumina” şi ale „Libertăţii literare” de după cea de a doua conflagraţie mondială. „Lumina” apăruse precum victoria luminii asupra întunericului, ca Aurora Borealis, iar razele ei strălucitoare s-au răsfirat peste toţi cei care au crezut şi cred în putrerea cuvântului scris.

Marii predecesori nu ştiau atunci de ceea ce spunea ulterior marele Lucian Blaga, că „Revistele sunt într-o ţară acele puteri care dau ritm vieţii culturale: fără ele ritmul ar fi mult mai încet, ameninţând să se înpotmolească cu desărârşire în noroiul luptelor zilnice”. Dar astfel botezată, „Lumina” a început să făurească pe criteriile valorice şi estetice ale vremurilor un climat care, oricum, a dat ritm vieţii literare, artistice şi culturale a românilor de pe aceste meleaguri, pentru ca să lumineze permanent şi să transforme spiritul în energie narativă şi creativă.

Mass-media la românii din Voivodina 15/20

Desigur, dea-lungul anilor, în paginile celor 609 de numere, s-au reverberat prefacerile şi racordarea la tendinţele noi, moderne, postmoderne, iar revista a devenit un letopiseţ al vibraţiilor culturale, al conştiinţei şi al vremii.

Astfel s-au dovedit şi cele patru numere trimestriale de „Lumina” din Anno Dómini 2018, cu cele 512 pagini (numerele fiind standardizate la 128 de pagini fiecare), conform statutului minoritar „european” de unii sprijinit cu sume modice şi încă nerezolvat, de alţii vitregit.

Paginile semnificative de istorie literară şi eseu au fost dedicate vârstei septuagenare a revistei „Lumina”, poemelor Marii Uniri, unor aspecte eminesciene semnificative despre memoria istorică şi idealul naţional de unire, respectiv unor teme şi motive romantice şi mituri esenţiale în creaţia lui Mihai Eminescu şi parnasienilor din literatura română din Voivodina.

În fiecare număr, cel mai vast compartiment a fost „Meridiane, paralele, transfrontaliere”, titlul indicând realizări semnate în limbile pământului de autori de prin Europa. Revista s-a bucurat de adevărate perle literare în versuri şi proză scurtă.

Lesne de înţeles, în maniera recognoscibilă a revistei, 153 de realizări au fost publicate în câteva ipostaze în şi din opt limbi europene: română (62), sârbă (46), bulgară (24), italiană (7), catalană (4), franceză (3), engleză (3), germană (3), flamandă (1).

În numeroasele scrieri din compartimentul „Prezentări, Semnale, Lecturi” autorii s-au aplecat asupra - „deconstructivismului” ca mişcare esenţială în evoluţia literaturii române din Voivodina, canonului auroritar, asupra scrierilor monografice de o mare valoare festivităţilor muzicale NOMUS de la Novi Sad. În centrul atenţiei critice încă persistă coordonatele literaturii ex-iugoslave.

Pe parcursul anului, nu au lipsit nici cercetările ştiinţifice precum cea despre „Scrierea academică în lucrările studenţilor de la studiile de specialitate în limba sârbă şi română de la Şcoala de Înalte Studii de Specialitate pentru Educatori „Mihajlo Palov” din Vârşeţ”; despre pragmatismul şi actualitatea din publicistica lui Mircea Eliade; Ion Miloş „un autor canonizabil”, despre o parte din suprarealiştii literaturii române din Serbia (Olimpiu Baloş, Miodrag Miloş şi Ileana Ursu) şi „Elementele de sacratiltate în Cântecul Nibelungilor”.

La rubrica „Galeria-Lumina” au fost prezentaţi artiştii plastici care au contribuit ca fiecare număr al revistei să fie „o galerie de artă”.

Suplimentele din „Lumina” botezate „Lumina-fasciculă” cu scrieri în devenire şi de actualitate, care sunt deja trecute în bibliografiile exegeţilor, au trecut deja de numărul treizeci.

Concluzionăm cu cele relevate de prof. dr. Viorel Roman, consilier academic pe viaţă la Universitatea din Bremen şi remarca acestuia „că încălzindu-i pe bănăţeni”, revista „Lumina, străpunge graniţele, se articulează în Europa într-o formă nouă până acum necunoscută (...) mai elegantă, mai pretenţioasă decât cea veche... surprinde şi marchează noi pietre de hotar”, dar, „cu menirea de a continua o operă începută după război de nişte români cu credinţă în viitor, care dacă ar vedea ce a ieşit din primele lor încercări, sigur că ar fi mândri. Să sperăm că ceea ce a fost gândit pentru cultura română, va fi mâine cultura universală”. Afirmaţia distinsului profesor şi publicist, pare a fi valabilă şi la vârsta de 72 de ani ai revistei.

Ioan Baba

Revista ”Lumina” este realizată de Casa de Presă și Editură ”Libertatea” din Panciova.