Ulcioarele cu făclii

Apr 04, 2019

Ulcioarele

Citind cu atenţie cartea Judecătorilor din Sfânta Scriptură, nu putem decât să ne minunăm de frumuseţea înţelesurilor duhovniceşti adânci, pe care le putem desprinde atât din istoria vieţii lui Ghedeon, cât şi a celei legate de Samson.

În cele ce urmează nu dorim decât să ne oprim puţin asupra unei fericite expresii biblice din această carte a Judecătorilor (7,16) şi anume “Ulcioarele cu făclii”, ca arme duhovniceşti pe care Ghedeon le-a pus în mâinile celor trei sute de ostaşi ai săi, prin care Dumnezeu a dat biruinţă aleşilor Lui, contra madianiţilor. Fără îndoială, orice luptă sau război biblic are pe lângă faptul istoric, în primul şi-n ultimul rând, o înaltă semnificaţie teologică şi un adânc înţeles duhovnicesc. Cu ajutorul “Ulcioarelor cu făclii” şi ale trâmbiţelor, ostaşii judecătorului Ghedeon înving pe potrivnicii lor, tot aşa precum, mai înainte, doar prin sunetul trâmbiţelor, vreme de şapte zile şi de şapte ori în ultima zi, Iosua cu preoţii poporului ales, au cucerit şi dărâmat zidurile Ierihonului (Iosua cap. 6).

Întâlnire pe podul lui Apollodor

Din punctul nostru de vedere, “Ulcioarele cu făclii” sunt nu numai armele duhovniceşti ale ostaşilor lui Ghedeon, ci ele, credem noi, ar putea avea o semnificaţie şi o aplicaţie mult mai largă. În primul rând, “Ulcioarele cu făclii” se pot asocia cu “candelele aprinse” ale fecioarelor înţelepte ieşite în întâmpinara Mirelui (Matei 25,1). În al doilea rând, “Ulcioarele cu făclii” simbolizează pe sfinţii lui Dumnezeu şi ai Bisericii lui Iisus Hristos (patriarhi, profeţi, împăraţi, drepţi, apostoli, ierarhi, mucenici, mărturisitori şi cuvioşi), care, “purtând comoara aceasta în nişte vase de lut” (II Corinteni 4,7), prin comoară înţelegând harul şi darul cunoştinţei, trăirii şi propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, între oameni şi în lume, au făcut să strălucească şi să se împlinească prin viaţa lor, cuvintele Fiului lui Dumnezeu: “Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5,14).

Ulcioarele

“Ulcioarele cu făclii” ale lui Ghedeon simbolizează şi cărţile Sfintei Scripturi şi monumentele Sfintei Tradiţii, în ale căror literă ca într-un ulcior de lut, arde, luminează şi străluceşte “Duhul care face viu” (II Corinteni 3,6), îmbiindu-ne să surprindem şi să culegem înţelesurile duhovniceşti, alegorice, anagogice şi mistagogice, după fiecare lectură şi meditaţie adâncă asupra Scrierilor Sfinte. Tot “Ulcioare cu făclii” în înţeles duhovnicesc sunt şi Bisericile sfinte ca locaşuri de cult şi de închinare lui Dumnezeu, după modelul Cortului Sfânt şi a Templului Sfânt de la Ierusalim. Bisericile de zid, de piatră sau de lemn, sunt “Ulcioare de lut” în care ard nestinse pe masa sfintelor Altare, limbile de foc ale Rusaliilor. La fel Icoanele sfinte sunt “Ulcioare de lut”, prin a căror materie pictată sau zugrăvită sensibil, răzbate harul sfinţilor reprezentaţi pe ele.

Sfintele Taine ale Bisericii însă pot fi asemănate cu “Ulcioarele cu făclii” ale lui Ghedeon: cristelniţa Botezului, vasul cu untdelemn al sfântului Maslu, vasul cu apă sfinţită a Sfeştaniei şi în mod desăvârşit Potirul Sfintei Euharistii care, de piatră, de lemn sau metal preţios este asemenea unui “Ulcior de lut” primind şi purtând în sine spre împărtăşirea tuturor credincioşilor “Focul dumnezeiesc” al Trupului şi Sângelui Mântuitorului Iisus Hristos, ca merinde spre viaţa veşnică.

Deşi propriu “Ulcioarelor de lut” le este apa – vezi “Ulciorul cu apă” de la Cina cea de Taină (Luca 22,10), totuşi Sfânta Scriptură le adaugă acestora şi făclia, focul sau lumina. “Ulcioarele cu făclii”, pe lângă “candelele aprinse” sunt şi “vasele de alabastru cu mir de nard mirositor” (Matei 26,7) ale tuturor creştinilor, binecredincioşilor, drepţilor şi sfinţilor.

Nevăzătorul cu duhul

În sfârşit, vedem în “Ulcioarele cu făclii” toate făpturile şi lucrurile creaţiei, zidite de către Dumnezeu, Făcătorul “tuturor celor văzute şi nevăzute”, “ulcioarele” fiind făpturile (ca nişte “ruguri aprinse”) iar “făcliile” fiind raţiunile divine devenite raţiuni ale lucrurilor, în concepţia sfântului Maxim Mărturisitorul şi în tâlcuirea părintelui Dumitru Stăniloae. Aşa cum ostaşii lui Ghedeon “au spart” în cele din urmă “Ulcioarele cu făclii” (Judecători 7,20), în toiul luptei din acea noapte cu madianiţii, eliberând lumina de materie, ca aceasta să poată birui întunericul, tot aşa creştinul iluminat sau teologul inspirat se cuvine să surprindă, să intuiască şi să contemple raţiunile divine devenite raţiuni ale lucrurilor, din fiecare făptură sau “cărămidă” a creaţiei – vezi minunea sfântului Spiridon al Trimitundei la Sinodul I Ecumenic cu cărămida pe care o ţinea în mână şi din care a început a curge apa în jos şi a ţâşni flacăra în sus!

Ulcioarele

Fiecare dintre noi suntem la rândul nostru, într-un fel, după darul încredinţat fiecăruia, un “vas de lut care purtăm o comoară” după cuvintele sfântului apostol Pavel, sau un “ulcior cu făclie”, după expresia minunată a autorului necunoscut a cărţii Judecătorilor, (pusă de mulţi pe seama lui Samuel), ulciorul fiind trupul nostru, iar făclia fiind sufletul nostru, dimpreună cu harul Duhului Sfânt primit prin credinţă şi Sfintele Taine. Prin moartea firească, acest “ulcior” trupesc se va “sparge”, se desface şi se va risipi, “întorcându-se din ceea ce a fost luat” (Ecclesiast 12,7), iar “făclia”, sufletul sau duhul, “se va întoarce la Dumnezeu care l-a dat”, până la obşteasca Înviere cea de apoi, când făclia – sufletul se va reuni cu ulciorul – trupul, ca să se înfăţişeze împreună înaintea Dreptului Judecător, Ziditor şi Mântuitor Iisus Hristos, când Acesta va reveni pe norii cerului, dimpreună cu toţi sfinţii îngeri (Matei 25,31). Până atunci, datori suntem fiecare, prin conştiinţa noastră creştină, ca în “cealaltă vreme a vieţii noastre”, să ne ferim şi să ne izbăvim “ulciorul” de patimi şi “făclia” de întunericul necunoştinţei. Amin.

† Daniil Partoşanu

Foto: ganduridinortodoxie.wordpress.com; maicafilofteia.blogspot.com; doxologia.ro

 

Articole similare selectate pentru tine