Muzeul Satului Bănățean și condeierii plugari

Jan 29, 2020

Fenomenul condeierilor plugari, devenit la ora actuală un Unicat în lume, se conturează ca manifestare înainte de Unire, având ca scop lupta împotriva dominației străine, respectiv a dominației austro-ungare, în Banat. Intelectuali, muncitori și țărani, într-o unitate perfectă s-au ridicat în Oravița împotriva abuzurilor de tot felul.

Însăși modalitatea de luptă a acestor români patrioți este un unicat. Astfel se dezvoltă o paletă de acțiuni, din care vor genera mișcări în masă, toate venite din lumea satului: renumitele coruri din Banat, cu coriști, dirijori, compozitori țărani, alături de condeierii plugari, țărani autodidacți cu dragoste de carte și cuvânt românesc. Cuvântul și cântecul devin prin urmare arme de luptă la câmp deschis. Țăranii condeieri, dirijori, compozitori, inventatori, alături de intelectualii satului, deveneau reprezentanții satelor sau bătânii înțelepți, cu rol deosebit de important pentru categoria oamenilor simpli, din care s-au ridicat. Îi găsim mereu în primele rânduri în toate acțiunile de masă: constituirea gărzilor de apărare a satelor românești, pregătirea și participarea pentru Unirea de la Alba Iulia. Ei participă în Primul și Al Doilea Război Mondial fiind mereu în primele rânduri și mulți dintre ei suportă, după război, rigorile legii comuniste fiind întemnițați și hărțuiți în permanență de sistem. Dragostea de pământ și patriotismul lor deosebit, priceperea lor în toate domenile (de la meșteșug, agricultură, păstorit, pomicultură) și dragoste pentru carte și scris (aproape toți condeierii plugari dețineau biblioteci mari) i-a transformat în înțelepții de odinioară ai satelor românești. După Unire aceste mișcări în masă se dezvoltă și cuprind tot Banatul; Oravița, Timișoara și Lugoj fiind centre culturale recunoscute la nivel național și chiar internațional. Fenomenul condeierilor plugari se extinde, imediat după Unire prin mulțimea de reviste, redactate chiar de ei înșiși: „Țăranul“, „Poporul românesc“, „Cuvântul satelor“, „Zorile Banatului“, „Vasiova“ (toate în Caraș-Severin) sau „Suflet Nou“ (Comloș), „Gura satului“, „Voința Banatului“ (Timișoara) etc., cu mulțimea de calendare sătești și de culegeri în broșuri scoase tot de țărani, și uneori chiar publicații (cazul lui I. Ciucurel, P. Petrica sau P. Târbățiu). În perioada interbelică fenomenul condeierilor cunoaște o creștere fără precedent, cu unii condeieri plugari recunoscuți de întreaga presă, dar și de intelectualii cercurilor literare urbane. Unii dintre ei, precum I. Ciucurel, P. Târbățiu, Tata Oancea se bucură de susținere și reușesc să-și publice din creații. Perioada postbelică întregește și ridică pe culmi această mișcare care va continua neîntrerupt până la Revoluția din 1989. Nume noi, cunoscute, precum P. Petrica, Ion Frumosu, Iosif Chirilă, Iosif Cireșan-Loga, Ion Colojoară, Ion Balica, I. Pătrașcu-Stan se constituie și se remarcă prin cenaclul P. Târbățiu, din Oravița, constituit de prin 1976, 1977. Odată cu mișcarea de la Arad, inițiată de academicianul Gabriel Țepelea și Teodor Uiuiu și odată cu „Cântarea României“, mișcarea primește deschidere națională. Din anul 1977 la Deva, prin domnul prof. Marcel Lapteș se pornește un Festival de creație populară unde sunt prezenți cei mai mulți dintre condeierii plugari. În anul 2002 la Oravița, la o sesiune de comunicări Mișcarea condeierilor plugari, se reconstituie, printr-un cenaclu „Cărașul“ și o revistă a condeierilor plugari. După câteva ședințe Cenaclul își întrerupe activitatea din cauză că veteranii mișcării, bătrâni și bolnavi nu se mai puteau deplasa până în localitate. Din 2003 apare „Revista condeierilor plugari, din Banat“, coordonată și redactată de subsemnata. Mișcarea se reface treptat, cei trei condeieri rămași în viață fiind stâlpii de rezistență: Iosif Cireșan-Loga, Ion Balica și Ion Colojoară. Din 2006 Muzeul Satului Bănățean, adăpostește fenomenul condeierilor cu revista bianuală, iar din 2007, se deschide prima ediție a Festivalului Condeierilor Pugari. În câțiva ani fenomenul are Casa lui, Arhiva și revista cu un supliment legat de evenimentele deosebite. Prin puterea bunului exemplu din 2008, la Reghin, jud. Mureș se pornește al treilea Festival de creație populară, după Deva și Timișoara. La ora actuală fenomenul condeierilor plugari a încheiat a XIII-a ediție a Festivalului condeierilor plugari, festival în creștere de la un an la altul, cu deschidere internațională, prin cooptarea în mijlocul nostru a fraților români din Cernăuți și Banatul sârbesc. Casa condeierilor este locul care găzduiește expoziția de bază Iosif Cireșan-Loga și mai nou expoziția Ion Vornic, moș Râcu. Anual Casa găzduieste parte din festival: momentul In Memoriam, expoziții, șezători, mese rotunde. Obiectele donate de o parte din condeierii plugari (îndeosebi Iosif Cireșa-Loga, Ion Vornic) sau de participanții la Festival sunt păstrate în Casa condeierilor. Casa Condeierilor mai găzduiește și Arhiva Condeierilor plugari. Cu ocazia pregătirii festivalului, anual se scot publicații după manuscrisele recuperate ale condeierilor. Numărul de publicații a depășit în acest an cifra de 30 de apariții; revista se află la numărul 36, iar Suplimentul revistei la numărul 6. Tot în cadrul Arhivei se găsesc manuscrisele condeierului plugar Iosif Cireșan-Loga, parte din manuscrisele lui Aurel Novac (recuperate prin Iosif Cireșan-Loga), Ion Colojoară, precum și un număr însemnat de cărți donate. Din anul 2017, fenomenul cuprinde și un Cenaclu literar, „Tinere condeie“ care se erijează în suport cadru, pentru tânăra generație, sprijinind și stimulând creația la nivel de creativitate, cântec și chiar meșteșuguri populare. Înnoirea fenomenului cu tinere vlăstare care, la un moment dat să poată prelua și continua aceste manifestări este, considerăm noi, o necesitate, o urgență. Din anul 2019 fenomenul condeierilor și-a deschis și o secțiune de Cercetare, dorindu-se, prin aceasta, descoperirea prin intermediul revistelor și a arhivelor importante (Oravița, Caransebeș, Reșita, Timișoara, Lugoj) de noi nume de condeieri, dar și recuperarea unor creații și chiar manuscrise. Deși auspiciile fenomenului sunt triste, odată cu globalismul care se conturează în lume și care tinde spre dispariția elementelor distincte și de identitate, noi cei care ne erijăm în susținerea și creșterea fenomenului îndrăznim să credem că suntem pe drumul cel bun, Că tot ce-i românesc nu piere/ și-n veci nu va pieri! Muzeul Satului Bănățean s-a dovedit un bun amfitrion, pe parcursul celor 14 ani de când găzduiește toate manifestările fenomenului. Spațiul generos ne-a permis, în fiecare an, să putem alege locurile cele mai pitorești și mai plăcute pentru desfășurarea acțiunilor. Uneori, pentru generalizare și popularitate, festivalul se deplasează pentru o zi în altă localitate din apropierea urbei. Cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, căruia îi mulțumim și pe această cale, a fost posibilă derularea tururor acestor segmente dintr-un tot unitar numit Fenomenul Condeierilor Plugari.

*Dr. Maria Mândroane, etnolog

Nedeia, revistă de cultură tradițională, nr. 14, 2009*