Când devin învechite datoriile pentru facturile neplătite?

Feb 02, 2022

racuni.jpg

În Serbia Legea Obligațiilor reglementează toate datoriile pentru utilități astfel încât acestea să devină prescrise după 12 luni de la apariția datoriei, adică un an de la data de pe factură. După acest termen, comerciantul poate da în judecată utilizatorul serviciului care, pentru a evita recuperarea creanțelor, poate invoca termenul de prescripție.


Pentru ce servicii se aplică acest termen? "Prescripţia de un an se referă la serviciile comunale si activităţile conexe. Acestea sunt toate serviciile de interes economic general - energie electrică, apă, telefon, cablu, serviciu de parcare... Deci, toate acele servicii care nici nu trebuie să fie asigurate de către comercianții care reprezintă utilități publice, dar și pe cei care includ companii private precum operatorii de telefonie mobilă și de cablu.Toate acestea fac parte din prescripția de un an", a declarat Dejan Gavrilović, președintele asociației "Efektiva" care se ocupă de consumatori, pentu site-ul mondo.rs.

Vânzătorul serviciului poate da în judecată debitorul chiar și, de exemplu după cinci ani, dar consumatorul are dreptul să invoce termenul de prescripție, spune Gavrilović și adaugă că dacă consumatorul nu invocă termenul de prescripție, datoria devine valabilă din nou iar comerciantul are dreptul de a colecta datoria cu ajutorul executorului. „Problema este că unii operatori de telefonie mobilă, adică reprezentanții lor legali, încearcă să înșele debitorii deși a trecut un an. Datoria expiră după un an și acesta este singurul adevăr", explică Gavrilović.

Asociația consumatorilor afirmă că consumatorii se plâng în masă că unii comercianți cu servicii de telefonie fixă și mobilă încearcă să colecteze creanțe depășite de mult prin împuterniciri, susținând că articolul 378 din Legea obligațiilor prevede un termen de prescripție de un an pentru utilități, energie electrică și telefonie, dar că pentru persoanele juridice se aplică articolul 374 din Legea obligațiilor, care prevede un termen de prescripție de trei ani, iar pentru persoane fizice, articolul 371, care prevede un termen general de prescripție de zece ani. Diferența de aplicare a termenului de prescripție există numai pentru serviciile comunale, care intră sub incidența articolului 378 aliniatul 1 din prezenta lege, iar acel alineat se aplică exclusiv gospodăriilor, nu persoanelor juridice. Astfel, un termen de prescripție de un an se aplică persoanelor fizice, iar un termen de prescripție de trei ani se aplică persoanelor juridice.

Ar trebui păstrate facturile?

Consumatorul nu este obligat legal să păstreze facturile primite și copiile bonurilor de plată, dar în cazul unei eventuale dispute este bine să le aibă, așa că această asociație sfătuiește consumatorii să păstreze facturile primite. „Având în vedere că sunt adesea situații în care un comerciant cere de la consumator ceva despre care susține că a fost plătit, dar nu a salvat bonul de plată și nu poate dovedi, singura dovadă într-o astfel de situație este evidența comerciantului.

Comerciantul o poate falsifica, poate exista o defecțiune în sistem, astfel încât să apară o datorie care este efectiv plătită, iar consumatorul nu poate dovedi și atunci va pierde disputa sau va trebui să plătească din nou. De aceea, consumatorii sunt sfătuiți să păstreze dovezile. Nu trebuie să fie un bon de plată, este suficientă o factură de energie electrică, un telefon, în care se evidenţiază că nu există nicio datorie anterioară. Fiecare astfel de factură este dovada că obligațiile au fost plătite pentru luna precedentă”, spune Gavrilović.

Marin Gaşpăr

Foto: srbija24.com

 

Articole similare selectate pentru tine