Cum dispare identitatea națională (III)

Oct 25, 2015

Atunci când prevalează influența poporului majoritar, cursul convertirii etnici este simplu, se desfășoară sistematic, continuu și fără mari piedici. În acest caz prima generație pierde conștiința și mândria națională, iar următoarea chiar și numele și limba maternă.

Acest proces se desfășoară prin ștergerea trăsăturilor caracteristice proprii și însușirea formelor culturale, de limbă, obiceiuri și în genere a unui nou sistem de valori ale populației care asimilează. În cazul acesta asimilarea are un efect dublu: pe de o parte majorarea numărului de locuitori care exercită asimilarea și pe de altă parte reducerea numărului de apartenenți ai minorității care se asimilează. Dintr-un alt punct de vedere, despre asimilare se poate vorbi în mai multe sensuri. Se pare că cel puțin două sensuri sunt mai caracteristice: – există o asimilare psihică, care se referă la însușirea modului de gândire, a mentalității, obiceiurilor, deprinderilor, tradițiilor și a altor aspecte care țin de sfera de conștiință, iar procesul se petrece, în majoritatea absolută a cazurilor, în mod inconștient. Persoanele și grupurile sunt asimilate și intregrate în noul mediu sociocultural. – există însă și o asimilare socioetnică, care poate fi caracteristică mediilor multinaționale, manifestată prin căsătorii mixte, școlarizare în limba nematernă și un nou mod de viață. Asimilarea, indiferent de măsurile și modurile aplicate, este întotdeauna un proces psihosocial inconștient, care se desfășoară în mod ”natural”, neobservat și invizibil fără o analiză mai profundă, directă.

Orice asimilare sau convertive, conform legilor asimilării și indiferent de gradul de conștiință a celor care se asimilează, se desfășoară întotdeauna sub influența factorilor sociali, culturali și psihologici. Asimilarea este cu atâta mai mare și mai accelerată cu cât unii factori o facilitează, cum sunt conviețuirea în comun a minorității cu majoritatea pe aceleași teritoriu, cu aceeași credință, cu trecut cultural-religios comun, număr redus al apartenenților etniei (”oaze etnice”). În toate aceste împrejurări nu există alte mecanisme de apărare pentru minoritatea națională decât conștiința națională. Observațiile noastre ne-au convins că poporul majoritar, prin pretinsul prestigiu superior, se impune unui mare număr de apartenenți ai generațiilor de tineri etnici, fiind în felul acesta atrase de diverse manifestări culturale, sportive, tehnice și științifice. În toate aceste cazuri, rezistența față de influența majorități este în dependență de nivelul de conștiință atât a tinerilor, cât și a părinților lor. Lupta între forța de atracție a poporului majoritar și conștiința și sentimentul indentității naționale a minorității se desfășoară necontenit, în primul rând în sufletul tinerilor generații în formare. Predominarea unei sau altei stări va fi decisivă pentru destinul minorități naționale. Atunci când prevalează influența poporului majoritar, cursul convertirii etnici este simplu, se desfășoară sistematic, continu și fără mari piedici. În acest caz prima generație pierde conștiința și mândria națională, iar următoarea chiar și numele și limba maternă.

Acolo unde contactele între majoritatea și minoritatea sunt foarte strânse, permanent, zilnice, așa cum este cazul la noi românii, mutațiile etnice directe sunt cu atât mai accentuate și puternice, chiar la prima generație. Observațiile directe și analiza numeroaselor cazuri și situații din viața cotidiană, ne va face să ajungem la concluzia că dispariția specificului etnic se petrece mai târziu, la copii, de exemplu în perioada tinereții, când contactele sociale devin cu mult mai frecvente și mai intesive. Deci, asimilarea obține în eficență și se efectuează deosebit de intesiv în cadrul contactelor sociale și comunicarea cotidiană a apartenenților minorității naționale cu majoritatea poporului și numai după aceea prin intermediul presei, literaturii, artelor și a altor manifestări în limba nematernă. Asimilarea este cu mult mai intesivă în centrele eterogene, mixte, acolo unde predomină populația poporului majoritar, deci în localități urbane.

La fel și în centrele industriale, la persoanele angajate și mai mică și încetinită în centrele rurale, la țărani și neangajați. Asimilarea, la fel, este cu mult mai mare în școlile unde învățământul se desfășoară în două limbi – limba minorității naționale și limba poporului majoritar – decât acolo unde învățământul se desfășoară numai în limba minorității naționale. Observăm și în cazul nostru – trecerea elevilor români se face în școlile unde există clase și cu limba de predare sârbă, ceea ce duce la dispariția învățământului românesc. Familia a fost și rămâne în continuare unul dintre cei mai puternici apărători ai indetități naționale. Exemplul cel mai concret este familia de român din Valea Timocului unde fără școli, biserică, mijloace de informare etc. limba s-a păstrat de secole.

Familia rămâne și în continuare unul din factorii decisivi în păstrarea conștiinței și a sentimentului național la generațiile viitoare. Se mai apreciază că într-un mediu multinațional cum este cel voivodinean, interacțiune persoanelor care aparțin etniilor diferite, are ca rezultat o nouă categorie etnică. Descendenții unei căsătorii mixte, care își pierd indentitatea anterioară vor aparține de aci înainte celelaltei etnii. Declarațiile părinților cu privirea la apartenența națională a urmașilor din căsniciile mixte sunt întotdeauna în dependența de o serie de factori subiectivi și obiectivi. Ceea ce este important din punct de vedere în discuție și a cometariului de față, căsnicia mixtă este întotdeauna calea spre dispariția indentității naționale a descendenților. Trebuie însă precizat că există excepție de la orice regulă. Nu întotdeauna, anume, căsnicia mixtă înseamnă dispariția identității naționale a unui membru al familiei. Faptu că cineva se încorporează întru-un mediu plurietnic, după cum și într-o căsnicie mixtă nu este obligatoriu și inventabil supus unui proces de asimilare națională. Dacă indentitatea națională este un fenomen și o stare care ține de conștiință națională și dacă persoanele care întemeiază o familiie mixtă își mențin convingerea și sentimentul național în continuare, atunci orice ”amestec” conjugal nu constituie un pericol pentru dispariția indentității naționale a acelor persoane.

Considerăm că nu mai este necesar să ne reținem asupra categoriei de indentitate națională, cu toate că este sintagma esențială, de bază pentru o națiune. Dar apreciem că este util a zăbovi încă puțin asupra procesului psihosocial de integrare a minorității în rândurile altei majorități naționale. Vom preciza încă odată că procesul de integrare a minorității în majoritate este un proces continu și de natură socială și psihologică. Un prim stadiu al asimilării și integrării, denumit în psihologia socială aculturație, se manifestă prin preluarea parțială sau integrală de către un individ sau un grup de persoane a culturii majorității în mijlocul căreia trăiește. Procesul se efectuează în timpul și cu ocazia contactelor directe sau indirecte îndelungate dintre două culturi care conviețuiesc. Uneori ambele culturi și ambele etnii pot fi afectate, dar în primul rând cea a minorității. Conviețuirea, trăirea laolaltă, mai ales în condițiile când o cultură este mai dezvoltată, a demonstrat că mai întotdeauna aceasta se impune ca dominantă și o asimilează pe cea mai puțin dezvoltată sau îi modifică caracterul și modul de manifestare.

Prof. Trăilă Spăriosu