Care este diferenţa între stalinism, nazism, marxism, socialism, fascism și comunism? (I)

Nov 13, 2015

Socialismul este un ansamblu de doctrine social-politice care urmăresc reformarea societății prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului.

Socialismul este un concept, un grup de ideologii, un ansamblu de mişcări politice care au evoluat şi s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic.

La început, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale, dar, până la urmă, s-a concentrat, din ce în ce mai mult, pe reforme sociale în cadrul democraţiilor moderne. Marx a pus bazele teoriei comunismului în secolul 19, propunând eliminarea proprietății private şi a inegalităţilor sociale din societate, printr-o revoluţie a claselor asuprite, scrie cersipamantromanesc.wordpress.com.

În încercările lor de a eliminina clasele sociale, urmașii lui Marx, comuniștii Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot, Kim ir Sen și alți marxiști extremiști, au recurs la așa zisă „dictatură a proletariatului” şi la represiuni sângeroase, fără precedent în istoria omenirii, această politică având ca rezultat eliminarea fizică a zeci de milioane de oameni dintre cei mai creativi în ţările lor.

Comunismul a devenit sinonim cu teroarea, lagărele de concentrare, deportările, cenzura totală a mijloacelor de informare, dirijismul cultural, propaganda mincinoasă, foametea, industrializarea haotică și forțată, colectivizarea forțată a agriculturii, cultul personalității șefului suprem.

Considerând religia drept un „opiu pentru masele exploatate”, comuniștii au închis, pângărit și distrus lăcașuri de cult, au arestat și masacrat preoți și ierarhi, au propovăduit ateismul militant.

De asemenea, în multe țări comuniste minoritățile naționale sau religioase au fost dislocate în totalitate de pe teritoriile în care trăiau și s-au experimentat asupra lor cele mai perverse metode de deznaționalizare și asimilare forțată…

Cunoaștem cazul poporului cecen, al tătarilor, a sute de mii de români basarabeni și bucovineni și al altor grupuri naționale, care au fost alungați de pe pământurile lor și reașezați în Siberia și Asia, iar în casele celor deportați, intrau persoane aparținând altor națiuni, în special ruși, bieloruși și ucrainieni.

Și în alte țări ”socialiste” au avut loc acțiuni asemănătoare.

În ciuda unor succese economice de început, conducerile comuniste au devenit o forță distructivă pentru națiunilor lor.

Privind la scara istoriei, într-un timp relativ scurt după cucerirea puterii de către comuniști, economia s-a prăbușit, s-a dezintegrat sistemul mondial comunist și pe cale de consecință, ideologia acestuia.

În restul țărilor asa zis „comuniste” rămase, în care oficial se „construiește socialismul”, respectiv în Coreea de Nord și Cuba, derapajul este total, statele acestea aflându-se în plin faliment pe toate planurile: economic, social, cultural și politic.

În fapt, în aceste țări s-au instalat adevărate monarhii comuniste, care au acaparat întreaga viață socio-economică și culturală a popoarelor care au nefericirea să se afle sub conducerea lor.

Comunismul contemporan a degenerat până în faza în care liderii comuniști lasș de la o generație la alta moștenire conducerea țării lor unor rude apropiate, pretinzând că tot ce fac este „pentru binele și fericirea poporului muncitor”.

Cu toate acestea comunismul ca soluție, rămâne încă atractiv pentru multe persoane aflate în sărăcie, iar acestea sunt foarte numeroase încă în țările lumii a treia.

Acum, comuniștii pretind că ce s-a întâmplat în trecut au fost doar niste ”excese” și că terorismul de stat instituit în numele „poporului muncitor” de către marii măcelari comuniști nu a reprezentat ”adevăratul” comunism.

Bineînțeles că actualii comuniști pretind că dețin rețeta ”adevăratului ” comunism și așteaptă cu nerăbdare să o experimenteze asupra maselor credule…

Socialismul nedictatorial presupune protecție socială, fără restricționarea inițiativei private și este întotdeauna în căutarea unui consens în societate.

El își propune căutarea unor soluții de reducere a diferențierilor sociale și de echitate socială.

Socialismul ca idee are adepți numeroși în unele dintre ţările europene avansate, precum şi în Japonia sau Coreea de Sud.

Bibliografie (surse)

– Barkai, Avraham. Nazi Economics: Ideology, Theory, and Policy. Trans. Ruth Hadass-Vashitz. Oxford: Berg Publishers Ltd., 1990.

– Basch, Ernst. The Fascist: His State and His Mind. New York: Morrow, 1937.

– Diggins, John P. Mussolini and Fascism: The View from America. Princeton: Princeton University Press, 1972.

– Flynn, John T. As We Go Marching. 1944. Reprint. New York: Free Life Editions, 1973.

– Flynn, John T. The Roosevelt Myth. New York: Devin-Adair, 1948.

Laqueur, Walter, ed. Fascism: A Reader’s Guide. Berkeley: University of California Press, 1976.

– Mises, Ludwig von. Omnipotent Government. New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1944.

– Mussolini, Benito. Fascism: Doctrine and Institutions. Firenze: Vallecchi, 1935.

– Mussolini, Benito. My Autobiography. New York: Scribner’s, 1928.

Pitigliani, Fauto. The Italian Corporative State. New York: Macmillan, 1934.

– Powell, Jim. FDR’s Folly: How Roosevelt and His New Deal Prolonged the Great Depression. New York: Crown Forum, 2003.

– Shirer, William L. The Rise and Fall of the Third Reich. New York: Simon and Schuster, 1960.

– Twight, Charlotte. America’s Emerging Fascist Economy. New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1975.

– altermedia.info/romania/