Originile răului sau ce înseamnă comunismul 2/3

Jun 08, 2018

Originile răului sau ce înseamnă comunismul. În Rusia, ca nici într-o altă țară, în secolul XX, a avut loc o confruntare între Bine și Rău. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fără precedent a credinței, care a depășit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxă Rusă are o mulțime de martiri care și-au păstrat puritatea și tăria credinței, chiar și în zilele încercărilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestată față de cler, depășește orice închipuire.

Despre teroarea cea mai crudă și mai hidoasă, organizată de Lenin împotriva clerului și a Bisericii Ortodoxe Ruse, dau mărturie fragmente de mai jos dintr-un document scris de Lenin, la 19 martie 1922:

„Pentru tovarășul Molotov, pentru membrii Biroului Politic. Strict confidențial. Vă rugăm să nu faceți copii în nici un caz… Lenin.

Anume acum și numai acum, când în unele zone ale foametei se mănâncă oamenii între ei și pe drumuri zac sute, dacă nu mii de cadavre, putem (și, prin urmare, trebuie) să purcedem la confiscarea valorilor bisericii cu cea mai sălbatică și nemiloasă energie, să nu ne oprim în fața nici unei rezistențe de orice fel. Cu orice preț, trebuie să confiscăm proprietățile bisericești cu forța cea mai mare și în cel mai rapid mod prin care putem asigura un fond de câteva sute de milioane de ruble în aur. … Și putem face acest lucru cu succes doar acum. Toate considerațiile indică faptul că mai târziu nu vom putea face, deoarece nici un alt moment, cu excepția foametei disperate, nu va oferi această stare de spirit maselor largi țărănești, care să ne furnizeze vreodata simpatia maselor, sau cel puțin sa ne asigure neutralizarea acestor mase…

Cu cât mai mulți reprezentanți ai burgheziei reacționare și ai clerului reacționar vom reuși să împușcăm, cu atât mai bine. Este necesar chiar acum să învățăm publicul astfel încât, pentru câteva decenii, nici să nu îndrăznească să se gândească la rezistență… Lenin.”

Astfel, foametea creată de bolșevici în mod artificial a fost folosită ca un fundal potrivit pentru jefuirea banditească a bisericilor și obiectelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe, urmată de trimiterea prăzii în străinătate. Această scrisoare revoltătoare indică o ură cu adevărat satanica a lui Lenin împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Hristos.

Pe baza instrucțiunilor lui Lenin au fost confiscate bunurile Mănăstirii Patimilor și din Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul din Moscova. A fost prădată și Lavra Alexandro-Nevskaia. Bandiții au mers după pradă și la Mănăstirea Novodevicii. Ziarul „Petrogradskaya Pravda” (Adevărul de Petrograd), la 5 mai, anul 1922, publică cu cinism despre această campanie:

„… s-au confiscat un total de 30 de puduri (1 pud = 16,38 kg n.t.). Valoarea principală este reprezentată de două veșminte, împânzite cu briliante. Pe o singură icoană existau 151 de diamante, dintre care 31 sunt mari … în plus, veșmântul era acoperit de șiruri de perle și o mulțime de diamante mici. Pe o alta icoană, erau 73 de diamante … 17 rubine, 28 smaralde, 22 perle. O mare valoare … o reprezintă coronițele icoanelor, acoperite aproape în întregime cu pietre… Astfel, valoarea bunurilor din Mănăstirea Novodevici este de aproximativ o sută miliarde de ruble”.

A existat o asemenea campanie și asupra Catedralei „Sf. Isaac”. Rezultatul acestei campanii este descris în același ziar, pe 22 mai:

„La 18 mai, se trece la confiscarea de obiecte de valoare de la Catedrala Sf. Isaac. Valorile ridicate luate cu 2 camioane ….”.

Arhiva de Stat de filme și fotodocumente din Krasnogorsk a conservat filme, care descriu acțiunile de jaf ale bolșevicilor. Nici o biserică și nici o mănăstire rusă nu a scăpat de această soartă.

Operațiunea de jefuire a proprietăților Bisericii din mai 1922 a dat în mâinile guvernului sovietic o sumă astronomică. Aceasta depășea de o sută de ori valoarea bugetului anual al țării. Și, cu toate acestea, populația din regiunea Volgăi pierea în mari suferințe. Din cei 32 de milioane de oameni care alcătuiau populația din zonele afectate de secetă din regiunea Volga, au fost supuși foametei peste 20 de milioane de oameni.

Valorile prădate din biserici și catedrale de guvernul bolșevic erau duse în străinătate, aparent pentru achiziționarea de cereale pentru populația înfometată. De fapt, pâinea în țară era, dar și aceasta pleca în străinătate.

Cu toate acestea, jaful bisericilor și lăcașurilor sfinte nu erau suficiente pentru vrăjmașii lui Dumnezeu. La începutul lunii ianuarie 1919, în mijlocul războiului civil, Lenin dă instrucțiuni pentru a efectua o acțiune fără precedent. Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse a fost comis un sacrilegiu de neimaginat – în mănăstiri și biserici sunt deschise în mod public moaștele sfinților. Un astfel abuz asupra sentimentelor credincioșilor nu mai este cunoscut în istorie.

La 28 ianuarie 1919, la ora 4 ziua, s-a deschis racla monahului Tihon din Mănăstirea Maicii Domnului, din orașul Zadonsk, provincia Voronej. La 8 februarie, ora 4 și 15 minute, s-a deschis racla Sf. Mitrofan de la Mănăstirea Mitrofanovski din Voronej.

Lenin a îndrăznit să deschidă și racla Sfântului Serghie de Radonej (1321-1391), fondatorul și starețul Mănăstirii Sfintei Treimi, care l-a binecuvântat prințul Dmitri Donskoi, înainte de bătălia de la Kulikovo, în 1380.

Deschiderea raclei străvechi cu moaștele Sfântului Părinte Serghie a fost făcută de bolșevici, la 11 aprilie 1919, iar Lenin a cerut să-i se dea fotografiile făcute în timpul deschiderii.

Bonci-Bruevici a scris: „Personal, i-am arătat fotografii făcute de pe peliculele filmelor …. și el a fost foarte mulțumit de ele”.

De la data de 1 februarie 1919 și până la 28 septembrie 1920, au fost comise 63 de asemenea deschideri de racle. Actele de sacrilegiu ale bolșevicilor nu au încetat nici în anii următori.

La 12 mai 1922, la Catedrala Sfânta Treime de la Lavra Alexandro-Nevskaia din Sankt Petersburg a fost deschisă racla legendarului cneaz sfânt Alexandr Nevski.

Lenin grăbea judecarea clerului superior. La inițiativa sa, în mai 1922 Biroul Politic decide:

„Să se dea o directivă Tribunalului din Moscova:

1. Tihon să fie predat imediat instanței.
2. Popilor să li se aplice pedeapsa cu moartea”.

În conformitate cu decizia de la Moscova, s-a decis în instanța de judecată, condamnarea, la 8 mai, a 11 clerici și laici la moarte. Preoții H. Nadejdin, V. Sokolov, M. Teleghin, Tihomirov, Zaozerski au completat lista pe care se aflau mai multe mii de victime nevinovate.

La indicațiile lui Lenin, la 4 mai 1922, Patriarhul Tihon a fost adus în fața justiției. El a fost „prelucrat”, la fel ca și restul clericilor. Interogatorii interminabile, amenințări, presiuni, promisiuni…

Eliberarea Patriarhului din închisoare a fost memorată de martori oculari:

„O mulțime de mii de oameni a inundat întreaga zonă din jurul închisorii. În depărtare, se afla echipajul. Un detașament mare de cekiști formau un coridor de la porțile închisorii pentru echipaj, împărțind mulțimea în două părți. După o lungă așteptare, s-au deschis porțile, și a apărut Patriarhul. Părul lung gri zbârlit, barba încâlcită, cu ochii adânciți pe fața trasă, cu o mantie soldățească mizerabilă, purtată pe pielea goală. Patriarhul era desculț. Mulțimea de mai multe mii de oameni, șocată, toți, ca un singur trup, au căzut în genunchi și s-au închinat. Patriarhul mergea încet spre echipaj, cu ambele mâini binecuvântând mulțimea, iar lacrimile îi curgeau pe fața lui epuizată. Și așa de mare a fost puterea momentului, încât capetele gărzilor, pentru o clipă, au căzut reverențios în fața suferindului”.

Distrus de închisoare, Patriarhul Tihon a murit la 26 martie anul 1925.

Fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor:  Volodski I. O.

Traducere și adaptare: Provita Media