Cavalerii Templieri - de la fascinant la controversat (2)

Nov 16, 2015

Sursele despre acest important ordin cavaleresc sunt extrem de limitate. Istoricii serioşi care s-au ocupat de identificarea acestor izvoare opinează că informaţii credibile despre templieri putem avea din documentele regale franceze, multe dintre ele elaborate în timpul persecuţiilor din anul 1314, unde se pot găsi referinţe relativ la ritualurile practicate de cavaleri.

Un alt izvor, de data aceasta mai vag, ar consta în legendele vehiculate în secolele 12-13, din care putem reconstitui demersurile spirituale pe care templierii le au realizat la Locurile Sfinte.  Nu trebuie neglijate nici scrierile Sfântului Bernard de Clairvaux, izvoare care relevă componenţa şi structurarea ordinului. Alte surse importante despre cavalerii templieri sunt documentele papale prin care cavaleria a primit suveranitate şi imunitate în faţa instituţiilor feudale.  Astfel, prima bulă, dată de Inocenţiu al 2-lea, ,,Omne Datum Optimum”, în anul  1139, conferea ordinului suprema protecţie pontificală. Potrivit acestui document, cuceririle realizate de cavaleri prin luptă intrau direct în custodia Ordinului, regele Ierusalimului neavând nicio autoritate asupra lor.  Se mai stipula că toţi templierii sunt exceptaţi de la plata oricăror taxe. Alte documente cu caracter fundamental pentru ordin au fost ,,Milites Templi”, datat în 1144, precum şi ,,Militia Dei”, din 1145.  Papii Celestin al 2-lea şi respectiv Eugeniu al 2-lea au acordat Ordinului Templier dreptul de a-şi construi propriile biserici şi de a colecta taxe de pe domeniile aflate în proprietate. Iată principalele surse ale bogăţiei acestei confrerii. Apoi, treptat, Ordinul a primit numeroase donaţii de la mulţi nobili şi chiar  capete încoronate. Se ştie că imediat după oficializare, în 1127, Ordinul a devenit un veritabil magnet pentru seniorii francezi. Anul următor, la Conciliul de la Troyes, când este adoptat ,,Regulumul Templier”, papalitatea constata că această cavalerie era deja foarte puternică financiar. Pentru cine doreşte să înţeleagă mai bine istoria ordinului, studierea surselor documentare prezentate mai sus reprezintă o condiţie sinequanon. Doar în acest fel, se va putea decanta realitatea de noianul legendelor create în jurul acestor cavaleri. Doar astfel se va putea recupera, cât de cât realist,  o epocă fascinantă din istoria Europei, care a contribuit decisiv la formarea conştiinţei personale de mai târziu. Antoniu Martin