Repere templiere în Transilvania

Jan 18, 2019

templier-Diana Kundalini.JPG

În lumina recentelor descoperiri putem afirma că  am avut în Transilvania şi o prezenţă templieră consistentă, mai ales prin realizările de ordin simbolic pe care le-a lăsat moştenire ordinelor care au urmat, Rozicrucienii şi Masoneria.

Graţie unor cercetători ai istoriei medievale, s-a putut reconstitui în linii generale traseul unor ordine de tip iniţiatic în spaţiul românesc. Ne referim, în principal, la Ordinul Sfântului Gheorghe, înfiinţat de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, din care au făcut parte şi mari nobili transilvăneni. Un alt ordin, poate mult mai fascinant şi peste secole, a fost Ordinul Dragonului, înfiinţat în 1408, de către Sigismund de Luxemburg. Pe lângă demnitari ardeleni, în ordin au fost primiţi şi reprezentanţi ai unor familii princiare din Serbia şi Tara Românească - principele Vlad ,, Dracul”.

Carol Robert de Anjou.jpg

Carol Robert de Anjou; Foto - clujtoday.ro

Ceea ce interesează, din perspectiva surprinderii unui filon iniţiatic în spaţiul amintit, constă tocmai în simbolul acestui ordin, ,,Dragonul Ouroboros”- şarpele care îşi înghite coada, simbol ancestral al eternei transformări şi transfigurări.  Aşa cum arată specialişti în domeniul istoriei Transilvaniei, acest simbol a fost asimilat puterii princiare transilvănene, regăsindu-se până târziu, în zorii modernităţii, în blazoanele nobilimii Principatului, perpetuând, cel mai probabil, o tradiţie esoterică profundă.

Dacă ştiam câte ceva despre prezenţa şi rolul jucat de Ordinul Cavalerilor Ioaniţi în spaţiul românesc – a se vedea cunoscuta Diplomă a acestora din 1247 şi rolul ei ca izvor istoric pentru întemeierea Ţării Româneşti -, precum şi despre scurtul episod teuton din Ţara Bârsei, din secolul 13, nu acelaşi lucru  puteam spune până nu demult despre eventualitatea prezenţei în spaţiul românesc din perioada medievală a Ordinului Templier.

Cercetări recente ale unor inimoşi şi pasionaţi istorici ai fenomenului cavaleresc medieval au scos la suprafaţă aspecte extrem de interesante legate de prezenţa acestui puternic şi controversat Ordin în Transilvania. Dacă existenţa unei comanderii templiere în zona auriferă a Munţilor Abrudului se putea intui, mergându-se pe o logică de sorginte pragmatică - templierii erau cunoscuţi ca fiind depozitarii unor importante tezaure aurifere, iar din această perspectivă Transilvania nu le putea fi indiferentă -, poate nu ne-am fi aşteptat să asistăm la identificarea unor comanderii templiere în mediul urban din Transilvania.

Sigismund de Luxemburg.jpg

Sigismund de Luxemburg; Foto - ro.wikipedia.org

Descoperirile şi descifrările realizate de către cercetătorul Ovidiu Dan în oraşul transilvănean Dumbrăveni, sunt menite să evidenţieze nu doar existenţa uneia sau mai multor comanderii templiere în oraşele ardelene, ci şi – lucru extrem de interesant -, o anumită filiaţie între Ordinul Templier – Ordinul Crucii cu Trandafir şi Masoneria speculativă.  Ceea ce au încercat unii cercetători occidentali ai fenomenului iniţiatic să demonstreze,- continuitatea dintre templieri, rozacrucieni şi masonerie, se poate identifica în mod explicit în spaţiul transilvănean.  Astfel, în Biserica Sfânta Margareta din Mediaş, construită în anul 1488, Ovidiu Dan a descoperit, încifrată în picturile de pe altar, celebra deviză  templieră: ,,Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomine Tua Gloriam”. În Evul Mediu templierii o inscripţionau pe frontispiciile comanderiilor ordinului lor.  O astfel de inscripţie a fost găsită, de acelaşi cercetător, şi pe o clădire veche în localitatea Dumbrăveni.

Dar, poate şi mai fascinantă este descoperirea realizată de istoricul menţionat, în Catedrala Armeano - Catolică din Dumbrăveni. Statuetele de pe frontonul acesteia au clare semnificaţii masonice, putându-se descifra simbolistică aferentă gradelor al patrulea şi al şaptelea, respectiv cel de ,, Maestru Secret” şi cel de ,, Conducător şi Judecător” .  Dincolo de aceste simboluri, ceea ce este fascinant reprezintă prezenţa unei inimi în această biserică - inima preotului paroh care a decedat în anul 1909. De aici se desprind o sumedenie de întrebări şi tot atâtea variante de răspuns.

Interpretarea cea mai plauzibilă duce la ideea că preotul respectiv a fost membru în masonerie şi a solicitat ca după moarte să i se păstreze inima în catedrală. Interpretarea are ca argument existenţa în ritualurile masonice a unui jurământ, de inspiraţie templieră:,, să-mi fie smulsă inima din piept”. De aici şi până la a afirma că la vremea respectivă, începutul secolului 20, exista în Transilvania un Rit Scoţian Antic şi Acceptat, nu este decât un pas.

Iată că atunci când se vorbeşte despre racordarea spaţiului românesc la curentele iniţiatice occidentale, putem afirma, în lumina recentelor descoperiri - poate vor urma şi altele -, că  am avut în Transilvania şi o prezenţă templieră consistentă, mai ales prin realizările de ordin simbolic pe care le-a lăsat moştenire ordinelor care au urmat, Rozicrucienii şi Masoneria.

Antoniu Martin

Foto sus: diana-kundalini.blogspot.com

 

Articole similare selectate pentru tine

Cavalerii Templieri - de la fascinant la controversat (2)

Sursele despre acest important ordin cavaleresc sunt extrem de limitate. Istoricii serioşi care s-au ocupat de identificarea acestor izvoare opinează că informaţii credibile despre templieri putem avea din documentele regale franceze, multe dintre ele elaborate în timpul persecuţiilor din anul 1314, unde se pot găsi referinţe relativ la ritualurile practicate de cavaleri.