Cavalerii Templieri - de la fascinant la controversat (3)

Nov 25, 2015

Probabil că în mare parte, fascinaţia care gravitează în jurul Ordinului Templier se datorează coordonatei esoteric - simbolice asumată de această importantă cavalerie medievală.  În secolul luminilor, elitele culturale europene au încercat să  recupereze istoria şi simbolistica cavalerilor templieri.  

În acel context, marcat profund de romantism – şi deci de elogierea trecutului măreţ -, în paralel cu cristalizarea masoneriei de tip speculativ, filosofic, s-a produs o aglutinare a elementelor de sorginte templieră în lojile masonice. Se explică astfel de ce la 1751, Baronul Von Hund a pus bazele unui sistem iniţiatic, denumit al ,,strictei observanţe templiere”, care ulterior, prin demersul lui Jean Baptiste Willermoz a devenit ceea ce se numeşte astăzi ,,Ritul Scoţian Rectificat”. Privit dintr-o perspectivă strict esoterică, se poate aprecia că Ordinul Templier  abundă în componente simbolice: de la numărul simbolic – nouă nobili -, al fondatorilor, la locul din Ierusalim unde aceştia s-au aşezat – Templul lui Solomon -, până la deviza şi stindardul lor. Văzând poate în Templul lui Solomon un sanctuar mitic, templierii şi-au asumat, spun unii istorici, rolul major de transmiţători ai cunoştinţelor spirituale din vechime spre modernitate. De aceea, cei care văd în Ordinul Templier originea francmasoneriei sunt de acord că pe filiaţia acestei cavalerii s-au păstrat şi dat mai departe o tradiţie iniţiatică ancestrală. Este cunoscută deviza templieră: ,,Nu pentru noi, Doamne, ci pentru gloria numelui Tău”. Nu puţini s-au întrebat ce doreau să transmită cavalerii prin aceasta.  Sfântul Bernard, cel care a elaborat regulamentul Ordinului, a sugerat o explicaţie, care astăzi pare plauzibilă: fiecare faptă a cavalerilor trebuie să fie inspirată de smerenie. În registrul de mai sus, trebuie poate să înţelegem condiţia templierului, aşa cum a fost gândită de fondatorii Ordinului: aceea de  om smerit, discret, sărac şi ascultător, care să nu fie distras de tentaţiile lumii profane. Doar asumând deplin această condiţie, cavalerii puteau să se dedice întrutotul asupra misiunii sacre de care erau atât de mândri. Sigiliile marilor Maeştri templieri ilustrează întocmai cele prezentate.  Cei doi cavaleri pe acelaşi cal pot reprezenta la nivel esoteric ,,uniunea” dintre cel care se roagă şi cel care luptă. Doar prin această ,,dualitate” menirea Ordinului de a apăra Locurile Sfinte se putea realiza.

Antoniu Martin

Foto: Templul lui Solomon