Ce sărbătorim de Crăciun?

Dec 24, 2015

Astăzi, după două mii de ani, noi ortodocșii credem că de Crăciun, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om. Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel, sub nici o formă. Unele persoane care nu gustă din viața duhovnicească creează răspunsuri mitologice, cum ar fi că de Crăciun noi sărbătorim pe moș crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau S.U.A. și este cunoscut sub numele sent Nicolas, father Christmas sau în special drept Santa Claus!

Ca exemplu, potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «moș crăciun» francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens, scrie saccsiv.wordpress.com.

O altă cercetare a fost a lui Clement Moore care s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de miturile și legendele Crăciunului, de la care a împrumutat multe cum ar fi ideea hornului (prin care intră, potrivit tradiției populare, și spiridușii în case!), spiritele care cândva îl însoțeau pe moș crăciun, piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sania zburătoare trasă de opt cerbi zburători etc![1]

Clement Moore

Noi nu confundăm  sărbătoarea Crăciunului cu miturile și legendele moșilor de crăciun, care sunt de origine păgână, ba mai mult ortodocșii prin Sfânta Tradiție a Sfinților Părinți, prăznuiesc până astăzi întruparea lui Dumnezeu ca cel mai mare dar spre mântuirea noastră. Un text al Utreniei Nașterii spune: ”O minune! […] Hristos se Naște Slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că s-a preaslăvit”.[2]

Semnificația Crăciunului Ortodox este aceea că Iisus Hristos Dumnezeu-Omul a împlinit scopul creării omului prin apariția Sa în istorie, adică prin Întruparea și Nașterea Sa. Unirea omului cu Dumnezeu. Scopul Întrupării este îndumnezeirea omului. În stihirea la Nașterea Domnului scrie «Dumnezeu se face Om, ca să-l facă pe Adam dumnezeu». Sfântul Atanasie cel Mare spune: «Acesta S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim».» Mai mult Sfântul Ioan Gură de Aur zice: ”Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.” Prin îndumnezeire, firea omului se transfigurează «după har». Omul se face «după har», ceea ce Dumnezeul Treimic este «după fire» (necreat, fără început, nemuritor).

Prin urmare, Crăciunul este direct legat de Răstignire și Înviere, dar și de Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt. Hristos-Dumnezeu-Omul trasează drumul pe care este chemat să meargă orice om mântuit, unit cu El. Buna-Vestire și Crăciunul conduc spre Pogorârea Duhului Sfânt, când firea umană este îndumnezeită în Hristos, adică în Trupul lui Hristos. Dacă Crăciunul este Nașterea lui Dumnezeu ca Om, Pogorârea Duhului Sfânt este desăvârșirea omului ca dumnezeu după har. Prin botez noi participăm la Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos, trăim și noi «Crăciunul nostru», reînnoirea noastră.[3] Un alt irmos de la Slujba Utreniei spune așa: ”[…] Hristos- Dumnezeu, tăinuindu-se de puterile cele ce sunt pe pământ și întrupându-Se ne-a înnoit pe noi; că S-a preaslăvit![4]

Deci din semnificația sau înțelesul Crăciunului reiese clar că noi NU sărbătorim pe moș crăciun care ne aduce daruri, ci pe Hristos, care ne aduce mântuirea ca Dar veșnic.

Așadar săniile zburătoare, cerbii, spiritele și piticii, care fabrică cadouri, hornurile, vestimentația roșie, barba albă, școlile de magie și descântecele de la cursurile lui Harry Potter sunt nesemnificative și fără valoare mântuitoare în raport cu sărbătoarea pe care o trăim din plin în Biserica Ortodoxă. La nașterea lui Hristos a participat și zidirea, care a primit har de la Cuvântul, Fiul Lui Dumnezeu întrupat. Prin cuvântul ”zidire” noi NU înțelegem pe moș crăciun în sanie cu zurgălăi, urmat de spiriduși și vrăjitori care sunt o imaginație, o ficțiune, ci înțelegem real animalele, peștera, ieslea, munții, cerul etc. Icoana Nașterii Domnului arată întreaga creație care primește har de la Hristos. Iar în centrul icoanei se află Hristos, și nu Santa Claus, Hristos care este izvorul harului necreat sau al energiei necreate şi din care  se revarsă energia sfinţitoare necreată şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu. La  Naşterea lui Hristos, întreaga zidire a înălţat imnuri Dumnezeului şi Creatorului său. Astfel s-a dovedit faptul că Iisus Hristos este Creatorul a toate câte sunt şi că zidirea este creaţia Lui, pentru că El este Dumnezeu (și nu moș crăciun!).[5]

În concluzie, Mitropolitul Augustin al Florinei zice: ”Crăciunul pe care Dumnezeu ne-a învrednicit să-l sărbătorim este începutul și maica tuturor sărbătorilor”. Dacă Hristos nu s-ar fi născut n-am fi avut alte sărbători.[6]

Și astăzi după două mii de ani prăznuirea continuă se bucură îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dreptul Iosif, păstorii, magii, cerul, steaua, munții, izvoarele și întreaga creație împreună cu noi cei de azi, care cu toții ne bucurăm de întruparea și nașterea domnului nostru Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin. Tuturor românilor le doresc tot binele din lume! Să fim buni, să fim cuminți, să fim smeriți și evlavioși. Să avem nașteri de prunci mulți și sfinți, și părinții lor să se sfințească și noi toți să ne sfințim. Să fim sfinți, pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. La mulți și sfinți ani aici pe pământ! Sărbători fericite!

Preot Daniel Terpea

  Bibliografie [1] Cum a pătruns și de ce este promovat atât de mult ”Moș Crăciun” de Coca Cola? de K. G. Papadimitrakopoulos,  Ὀρθόδοξος Τύπος, 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4 [2]   Mineiul pe Decembrie, EIMBOR, București, 2005, p. 437. [3] Semnificația Crăciunului și neînțelegerea ei de Protoprezbiterul Gheorghe Metallinos, Profesor Onorific al Universității din Atena Ὀρθόδοξος Τύπος, 30. 12. 2011, nr. 1908, p. 1, 7 [4]   Mineiul pe Decembrie, EIMBOR, București, 2005, p. 437. [5] Mitropolitul Nafpaktosului, Ierótheos Vlachos, Praznice Împărăteşti, editura Sfintei Mănăstiri a Naşterii Domnului (Pelagia) 2012, p.44 [6] Ne vorbește Părintele Augustin – volumul V- p. 84