Sărbătoarea Crăciunului

Dec 26, 2019

Prin post și rugăciune, cu slujbele noastre de veacuri, la care se adaugă colindele noastre tradiționale, iată că am ajuns din nou să prăznuim Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur a numit Nașterea Domnului drept „mama tuturor sărbătorilor creștine”, căci de acum, de la Naștere, a început, practic, activitatea de mântuire a neamului omenesc prin Hristos Domnul, Cel Născut din Fecioara Maria. Astăzi, auzim din nou cuvintele pe care îngerul Domnului le-a adresat păstorilor din jurul Betleemului, prin care le vestea Nașterea lui Hristos Domnul. Parcă auzim din nou cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate ucenicului său Timotei: „Mare este taina dreptei credințe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă” (I Tim.3, 16). Relatând Nașterea Domnului Sfântul Evanghelist Matei reproduce o profeție mesianică referitoare la acest eveniment, din proorocul Isaia: „Iată Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu” (Matei I, 23; Isaia 7,14). Același prooroc Isaia a scris și o cântare binecunoscută pe care o folosim și noi creștinii: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu” (Isaia 8,9). Mult adevăr se ascunde în aceste puține cuvinte! Dumnezeu Cel ce a trimis în lume pe Pruncul Iisus, Fiul Său, a fost mereu „cu noi”, în istoria noastră, a credincioșilor români, dar și în viața fiecăruia dintre noi. Toți îi simțim prezența, Îi simțim mâna ocrotitoare pe care Și-o întinde spre noi și familiile noastre, toți am putut constata că, în felurite împrejurări ale vieții noastre, Dumnezeu a fost cu noi”, dar oare noi am fost întotdeauna cu El și alături de El, I-am respectat întotdeauna poruncile, am știut să-I mulțumim pentru darurile ce ni le-a hărăzit, am știut să-L cinstim în casa Lui, care este biserica zidită de înaintașii noștri și întreținută acum de noi toți? Să răspundem fiecare la aceste întrebări în fața lui Dumnezeu și a conștiinței proprii, iar dacă răspunsul la unele dintre ele va fi negativ, să încercăm, măcar de azi înainte, de la acest praznic al bucuriei și al păcii să fim mai buni, mai omenoși, mai iubitori de semeni, mai buni împlinitori a cuvântului lui Dumnezeu, adus in lume și propovăduit de Fiul său. Să-L rugăm ca El să devină pacea noastră, care să înlăture orice gând rău, - de ură, de răzbunare sau de alte asemenea rele - și în locul lor să rodească credința, facerea de bine, blândețea, înfrânarea, curăția. Nașterea de acum mai bine de două mii de ani este mereu actuală, este o realitate permanentă: Pruncul Sfânt este și azi printre noi în Sfânta Euharistie sau Împărtășanie, la care ne cheamă pe toți; păstorii sunt de față în chipul ierarhilor și al preoților care I se închină și care-L slujesc neîncetat și-L vestesc și altora; magii sunt binecredincioșii creștini care vin neîncetat cu darurile sau prinoasele lor: aurul credinței, smirna iubirii și tămâia faptelor bune și a nădejdii, prin care Îl cinstesc pe Iisus, devenit Învățătorul și Părintele veacurilor, iar ieslea în care a fost culcat este reprezentată prin atâtea mărețe catedrale, mănăstirii, biserici – mai somptuoase sau mai sărace – în care Îl cinstim după rânduiala statornică din veacuri. Dar au existat și mai există, din păcate, încă și atâția Irozi cu gânduri vrăjmașe, care Îl necinstesc prin faptele și lucrarea lor potrivnică învățăturii creștine și de multe ori de-a dreptul diavolească; sunt cei care pornesc războaie ucigătoare împotriva unor semeni ai lor. Drept aceea, la acest ceas de sărbătoare să-L rugăm pe Pruncul Iisus Născut în ieslea din peștera Betleemului să se nască și în ieslea sufletului nostru, să crească acolo și crescând să ne mântuiască.

Prot. Emanuel Tăpălagă, vicar eparhial

Foaia codrenilor nr. 12