Vlahii – ucigașii de Vikingi

Jan 24, 2016

Faima de războinici neînfricați și îndemânatici pe care au avut-o strămoșii noștri este prezentată de cronicile isorice nu numai în legătură cu faptele geto-dacilor, ci și cu urmașii lor, cei care au purtat după accea numele de vlahi… Într-un articol foarte interesant, scris pentru ziarul Adevărul de Cosmin Zamfirache, descoperim că, în epoci diferite, strămoșii noștri au fost mai mult decât o populație rurală de păstori și agricultori.

Astfel, la începutul Evului Mediu, “vlahii sunt atestați ca o populație războinică” chiar de către temuţii vikingi. Mai precis, prima dintre aceste atestări este semnalată pe o piatră comemorativă de pe insula Gotland, din localitatea Sjonhem. Pe această piatră din secolul al XI-lea, adică încă în perioada de glorie a epocii vikinge în estul Europei, se pomeneşte că varegul Rodfos, probabil o căpetenie vikingă, a fost omorât de ”blakumen în timpul călătoriei în străinătate”. Cel mai probabil evenimentul a avut loc la răsărit de Carpaţi, într-o confruntare cu comunităţile vlahilor din zona de astăzi a Moldovei. Este cunoscut faptul că vikingii suedezi au călătorit până în zona Mării Negre. A ucide o căpetenie vikingă, precizează istoricii, însoţită mereu de războinici, printre care şi temuţii berserkeri, era o ispravă la care puţini se încumetau.

Un alt document scandinav – ”Saga lui Eymund” -, îi prezintă pe vlahi în aceeaşi postură, de războinici care sunt luaţi ca mercenari într-un conflict dintre doi vikingi stăpâni ai teritoriilor kievene şi ruseşti. Puterea militară a vlahilor era apreciată odată ce au fost implicaţi într-un conflict între două tabere, cu o puternică tradiţie războinică.” (Cosmin Zamfirache).

În ceea ce privește modul în care se raportau turcii la vlahii conduși mai ales de Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și apoi Mihai Viteazul, cronicile vremii subliniază teama pe care sultanii o aveau față de aceștia și armatele lor.

În acest sens, medicul venețian Matteo Muriano, într-o scrisoare către dogele republicii Veneţiei, vorbind despre Ștefan cel Mare și luptătorii moldoveni spune că ”Supuşii (n.r. ai lui Ştefan cel Mare) sunt toţi bărbaţi viteji, ageri şi nu făcuţi să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă. Acest domn prea vestit poate să ridice la luptă 60.000 de oameni de ispravă, adică 40.000 de călăreţi şi 20.000 de pedeştri. Turcii au mare frică de acest domn şi de creştinii ce şi-ar face drum prin această ţară.”

De asemenea, nu este un accident că turcii își speriau copiii cu numele lui Mihai Viteazul, iar în 1598 au vrut să fugă din Istanbul de teama lui.

Daniel Roxin