Declarație de susținere a românilor timoceni

Sep 21, 2019

Adoptată la Drobeta-Turnu-Severin, 31.08.2019

Ținând cont că minoritatea română din estul Serbiei – românii timoceni – a fost neglijată și uitată de România timp de aproape două secole, deși se află în imediată vecinătate, la granița cu județele Mehedinți și Caraș-Severin, și prezintă trăsături de grai, port tradițional, muzică și dans popular identice cu cele ale românilor olteni și bănățeni; Apreciind faptul că numeroase asociații și organizații culturale și civice sunt preocupate și animate de păstrarea valorilor naționale, atât pe teritoriul românesc, cât și pe teritoriul țărilor vecine unde trăiesc comunități istorice românești; Întrucât drepturile persoanelor aparținând minorităților sunt garantate atât prin acordurile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, consacrate în sistemele constituționale ale mai multor state membre, iar respectarea acestora este o condiție obligatorie pentru evaluarea statului de drept; Având în vedere Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice și Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene;
Întrucât drepturile persoanelor aparținând minorităților sunt parte integrantă a drepturilor omului care sunt universale, indivizibile și independente; Întrucât protecția și promovarea drepturilor minorităților este esențială pentru pace, securitate și stabilitate și pentru promovarea toleranței, a respectului reciproc și a înțelegerii și cooperării între toate persoanele care locuiesc într-un teritoriu; Ținând cont de decizia Consiliului European din 2 martie 2012 privind acordarea statutului de candidat la Uniunea Europeană, împreună cu Declaraţia nr. 2 a Comisiei Europene anexată concluziilor Consiliului din 28 februarie 2012 privind angajamentul de a monitoriza îndeaproape situaţia minorităţilor naţionale de pe teritoriul Serbiei; Ținând cont de prevederile Legii nr. 64, din 20 aprilie 2012pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008; Ținând cont de Protocolul semnat la 1 martie 2012 de Reprezentanţii Permanenţi ai României şi Serbiei la Bruxelles, care este primul Protocol al Comisiei Mixte care tratează pe fond problematica minorităţii române din Serbia, respectiv a minorităţii sârbe din România. Conștientizând faptul că fiecare zi în care nu facem nimic pentru salvarea elementului românesc din Timoc este o zi pierdută și un pas mai aproape de prăpastia sârbizării,

Noi, reprezentați ai asociațiilor românești din România și din Serbia, reprezentați ai instituțiilor culturale și administrative, reprezentanți ai Parlamentului României, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române (ai Protopopiatului Daciei Ripensis, ai Vicariatului Timocului, ai Episcopiei Severinului și Strehaiei etc.) și români de pretutindeni

1. Ne exprimăm solidaritatea deplină față de acești români uitați și năpăstuiți;
2. Cerem, cu precădere, unităților administrativ-teritoriale din România, aflate la granița cu Republica Serbia să susțină concret, material, moral și spiritual, comunitatea românească din răsăritul Serbiei;
3. Solicităm Președintelui României, Guvernului, Parlamentului, tuturor forțelor politice din România și Parlamentului European să acționeze în spiritul acestei declarații, în vederea susținerii comunității românești din estul Serbiei

și

„Declarăm că vom face tot ce stă în puterea noastră pentru susținerea și afirmarea identității culturale, etnice și lingvistice românești din Serbia de Răsărit. Generaţia de azi are datoria morală de a-i sprijini material și spiritual pe acești români uitați și nedreptățiți de cruzimile istoriei. Românii din România trebuie să știe că o parte importantă a elementului etnic românesc viețuiește în condiții aprige la sudul Dunării, în Timoc, fără a-i fi respectate drepturile fundamentale, la educație, la biserică și mass-media în limba maternă. Nu trebuie să uităm că, timp de aproape două secole, fraţii noştri din Serbia de Răsărit au fost uitați de Patria-Mamă România, iar supraviețuirea lor identitară se datorează în exclusivitate capacității cunoscute și recunoscute a elementului românesc de a exista și rezista în condiții din cele mai vitrege. Acum, în secolul al XXI-lea, strigătul lor de ajutor nu poate rămâne fără ecou în inimile fraților din România.”

Asociația Cultural-Civică pentru Educație și Dezvoltare Eudava

Petiția