Nothing to see here. This component is added to the post page in order to register the visit
Vechea vatră a localității Satu-Nou
Jan 26, 2016
Satu-Nou (Banatsko Novo Selo) a luat naștere în perioada înființării graniței militare bănățene, pe drumul important din punct de vedere strategic Panciova – Timișoara. Satul a fost construit conform planurilor strategice ale Consiliului de război din cadrul Castelului Vienez.
Are formă pătrată cu străzi late care se întretaie în unghiuri drepte. Autoritățile militare i-au ajutat pe localnicii colonizați la construirea caselor care trebuiau să fie ridicate conform standardelor prescrise. Relațiile între obiective, valorile arhitectonice individuale, locațiile și uniformitatea caracteristicilor istorice și stilistice formează un ambient tipic pentru satele din Banatul de Sud.
Vechea vatră a localității Satu-Nou este reprezentată de partea centrală a satului, la intersecția străzilor principale care formează axa rasterului ortogonal a rețelei stradale unde se află în unghi sau în paralel obiectivele administrative: biserica ortodoxă română și sârbă, casele parohiale, cancelaria locală, școala veche și școala nouă, vechiul han și două monumente – închinate războinicilor căzuți din Primul război mondial ridicat de V. Ilić Mladji din 1923 și războinicilor căzuți în cel De-al doilea război mondial, ridicat în anul 1954.
Locul a fost confirmat ca fiind un bun cultural, un ansamblu cultural și istoric în anul 1973, iar statutul de bun cultural de mare însemnătate i s-a acordat în anul 1991.
Biserică românească: Se află pe partea sudică a străzii, retrasă de la linia drumului în spatele curții bisericești, care la rândul ei este înconjurată de un gard zidit într-o combinație de grilaj metalic. Biserica a fost zidită în anul 1805 în stilul baroc, cu turn înalt și decorativ și cu mulaje bogate de ipsos. Posedă caracteristicile cunoscute ale unei construcții cu un singur naos.
Biserica românească
Biserica sârbească: este mai săracă din punct de vedere arhitectonic și mai nou construită. A fost zidită în anul 1877 în stil clasicist, pe o poziție unghiulară retrasă de la linia drumului, cu curtea bisericii îngrădită cu un gard, de asemenea în combinație cu un parapet zidit și o parte cu grilaj. Turnul este mult mai simplu și fără adausuri decorative.
Sediul parohial local: Se află în frontul stradal principal, lângă biserica sârbească. Este vorba despre o clădire masivă cu un acoperiș înalt în două ape. În această clădire se află cancelaria Administrației bisericii sârbe și locuința preotului sârb.
Clădirea cancelariei locale este o construcție militară grănicerească aflată la colț. Clădirea este o construcție masivă, cu un singur etaj, cu un acoperiș înalt în patru ape din țiglă simplă. Pe acoperiș este ridicată o construcție din lemn care era folosită ca post de observaţie. Obiectivul are un subsol cu structuri arcuite. La baza ei, clădirea este simetrică, iar axa de simetrie trece prin holul de intrare cu ieșirea în strada Mareșalului Tito. O parte din încăperi prezintă bolți și scări pentru urcare la etaj. Fațada prezintă linii puternice și aproape fără nici un fel de decorațiuni. Deschiderile de la parter (7 spre strada principală și 2 spre strada secundară) au fost modificate, iar cele de la etaj şi-au păstrat forma inițială.
Biserica sârbească
Școala veche și școala nouă: Este vorba despre două clădiri care au fost ridicate ca un exemplu tipic al unităților de învățământ din perioada clasicismului. Ambele clădiri au fost distruse după construirea noii școli moderne.
Hanul vechi este o clădire în unghi, cu parter și un acoperiș cu țiglă simplă în două ape. Clădirea are un subsol în formă de boltă. Pe partea dinspre curte sunt vizibile arcurile pridvorului care exista odată, fiind păstrată și o ușă veche. Pe fațada dinspre strada Mareșalului Tito se poate vedea o deschidere autentică arcuită și zidită a porții spre curte, cu un mic acoperiș cu plăci simple. Obiectivul de lângă poartă a fost demolat din cauza lipsei de întreținere a acestuia. Clădirea este astăzi folosită ca local dar și ca spațiu pentru magazine, iar în curte se ține piața.
În perimetrul acestei vechi vetre a satului se află și alte clădiri istorice și interesante cum ar fi clădirea farmaciei din colţul străzilor Mareșalului Tito și Vuka Karadžića, clădirea din strada Frăției și Unității nr. 77.
Din volumul: Patrimoniul cultural al Banatului, un patrimoniu european
Coordonator: Profesor PhD. Marian Mihăilă
Articole similare selectate pentru tine
Paia Togeraș, doinitorul autentic al bobocilor
Muzica autentică a bobocilor este de o valoare inestimabilă. Acest fapt l-a justificat și l-a apreciat marele etnomuzicolog dr. Ghizela Sulițeanu. Printre bobocii care au lăsat o amprentă în muzica populară autentică este și cântărețul Paia Togeraș-Pleiaș (1906-1987).