Să ne aducem aminte de prof. Ion Berlovan, cel care a fost inima și sufletul magiei denumită ”Tinerele Condeie”

Feb 06, 2016

Se spune că anii trec, timpul zboară, iar faptele oamenilor rămân imortaliazate în inimile contemporanilor lor şi păstrate pentru generaţiile care vin în analele istoriei şi spiritualităţii unei colectivităţi umane şi ale unei perioade de timp, precum un act de eforturi creatoare şi civilizatorii împotriva uitării. Aşa s-ar putea defini, în cel mai concis mod, istoria Cenaclului Literar şi  Ansamblului Folcloric „Tinerele Condeie”, al Liceului „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ, care de-a lungul anilor, şi-a promovat cu brio realizările atinse cu dăruire şi stăruinţă, regăsindu-şi locul potrivit talentului şi străduinţălor în conjunctura culturală specifică a Banatului sârbesc.

„Inima şi sufletul” a tot ceea ce a început să fie şi să existe sub numele de„Tinerele Condeie”în cadrul Liceului din Vârşeţ, a fost neobositul profesor Ion Berlovan, care anul acesta a plecat în pensia bine meritată. Nu pentru că ar fi vrut el, sau pentru că am fi vrut noi, sau pentru că nu ar mai fi avut vointa sau putere de muncă, ci pur şi simplu, pentru că „legile ne obligă”! Mai devreme sau mai târziu, în viaţa fiecăruia dintre noi urmează acea perioadă inevitaiblă, a pensionării, o pseudo retragere din viaţa activă profesională.

*Stimate domnule profesor, cândva v-a fost adresata întrebarea: „A fi condier, ce vrea să fie?”, iar acum o voi reformula în felul următor: „Pensia, ce vrea să fie?!”

• Viaţa omului este supusă inevitabilei influenţe a scurgerii timpului, o umbră care-l urmareşte pe om până la trecerea în lumea nefiinţei. De la a fi şi este, omul trăieşte, conştient sau nu, o anume perioadă de timp numită creativă, încoronată cu realizări în beneficiul semenilor săi şi pentru o împlinire a propriilor vreri, căutari, realizări şi fapte. De la eul subiectiv la eul obiectiv este doar un pas. Semenilor le este dată măsura evaluării şi a justificării clipei. Să creezi un Cenaclu, o mişcare spirituală, un model demn de urmat, fără a avea un precedent similar, dar a răspunde nevoilor unei colectivităţi, este un semn de responsabilitate şi mărinimie sufletească. Noua postură a vieţii mele, pe care o trăiesc cu mândrie şi demnitate, mă îndeamnă la noi încercări de continuitate a unui început fără de sfârşit. Chipul realizărilor se va contura prin contribuţia şi realizarile foştilor şi a actualilor Cenaclişti, merituoşi şi demni.

* În urmă cu doi ani, la aniversarea Jubileul de 40 de ani de existenţă şi activitate prodigioasă continuă a Cenaclul Literar „Tinerele Condeie“, pe scena Teatrului Naţional „Sterija“ v-au fost decernate mai multe recunoştinţe. Şi atunci, copleşit de emoţii, aţi privit spre elevii dvs. cu mândrie, iar apoi v-aţi întors către public şi aţi întrebat: „Cât credeţi că poate răbda o inimă de om?!” Permiteţi-mi să vă întreb cum rezistă inima dvs. acum, fără elevi, condeieri, fără Liceu...?

-O minte raţională acceptă cu demnitate schimbările în viaţă, dacă ele sunt făcute voit şi firesc. Plecarea fizică din Liceu nu înseamnă şi o îndepărtare sufletească de învăţăceii tăi. Firul comunicării continuă, ca semn de responsabilitate şi bucurie a unor trăiri şi împliniri. Inima este suportul unei comunicări neîntrerupte, iar magia cuvântului traduce culoarea vrerilor.

*Magia denumită „Tinerele Condeie”, a început să prindă viaţă la 1 octombrie 1971. De atunci şi până în momentul de faţă, pentru muritorii de rând sunt ani de-o viaţă, iar pentru nestingherita scurgere a timpului doar o clipă.

• Noi am încercat această clipă să o transformăm în zile muncite şi nopţi frământate, pentru a ne bucura azi cu demnitate de succesele şi numele pe care-l purtăm. De-a lungul anilor, domeniul de activitate a atins o expansiune inedită, ceea ce s-a datorat afinităţilor şi sferelor de interes ale elevilor, astfel că pe parcursul anilor, membrii Cenaclului au citit si rostit   poezie, au participat la diferite concursuri literare, au fost actori şi au lăsat un document elocvent în istoria „Zilelor”, au scris versuri şi unii dintre ei au si devenit poeţi consacrati,au participat cu succes la Olimpiadele Internaţionale, au cântat şi au dansat, şi s-au format ca fiinţe integre.

Cenaclul Literar „Tinerele Condeie”, înfiinţat în anul 1971, a prezentat o continuitate a unei secţii literare condusă cu brio de mai mulţi profesori de limbă şi literatura română, precum Radu Flora, Ion Bălan, Emil Filip,Iulian Bugariu Rista,  Elena Demenescu. S-a făcut în liceu critică şi istorie literară, culegeri de folclor pe teren, teatru, au fost organizate concursuri literare, însă pilonul activităţii a fost si a ramas poezia – creaţia literară, pentru că ea corespunde vârstei adolescenţilor.

Pentru a ilustra multiplele noastre activităţi timp de mai mult de   40 de ani, am avea nevoie de zeci de pagini scrise.  Am organizat concursurile literare „Cine ştie câştigă” (unsprezece la număr), care au avut un mare ecou. Au fost foarte buni recitatori, au participat la mai multe concursuri de limbă şi literatură română, iar în ultimul timp cultivă cu multă ardoare faima cântecului şi dansului popular, promovând adevăratele valori ale folclorului românesc. Au fost prezentate numeroase spectacole în ţară şi în România, am participat la numeroase manifestări culturale,  spectacole ocazionale şi festivaluri, am obţinut Premiul UNESCO pe ţară, pentru poezie,la Belgrad in   1977; la Festivalul Internaţional de la Callatis 2005 am obţinut marele premiu „Steaua de mare”, un succes de răsunet,motiv de a   fi invitati , la sfârşitul anului 2005, pe scena Palatului Sindicatelor din Belgrad. Am imprimat doua  CD-uri cu elevii-solişti vocali şi instrumentişti, diverse imprimări la Radio şi TV Voivodina, Timişoara, precum şi la Bucureşti la TV Favorit, am participat în cunoscuta emisiune „Tezaur folcloric” şi în fiecare ne-am prezentat cu brio,participanti din 1994   la Olimpiadele de Limbă şi Literatură din România. În această perioadă de activitate am reuşit să public mai multe antologii de poezie a elevilor, dintre care „Imagini în violet”, „Alfabet cromatic” şi „La izvorul dorului”,antologii care au văzut lumina tiparului la jubileul de 25 de ani al Cenaclului, ,,De profundis“, (Antologie de poezie a elevilor de Liceu din Vârşeţ, Timişoara şi Reşiţa) si” Culorile varstei” în anul 2008, iar primul volum, intitulat „Culori şi curcubeie”, a fost publicat în anul 1984.

*Este adevărat, o activitate de 40 de ani nu poate fi cuprinsă în câteva rânduri. Ceea ce s-ar putea descrie în câteva rânduri sunt trăirile dvs. Din ziua de 1 Decembrie a anului 2012, când aţi avut parte de un moment surprinzător, la sala Palatului Cotroceni.

• Un moment neaşteptat, surprinzător, emoţionant pentru mine, gândindu-se, în afara frontierelor pentru activitatea mea, încununată cu” Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria A, pentru literatură”, în sala Unirii la Cotroceni şi în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, sunt clipe care vor rămâne întipărite până în finalul vieţii mele. Mulţumesc celor care s-au gândit la mine şi au respectat eforturile deosebite pe care le-am avut. În acelaşi an ţin să menţionez Diploma de Excelenţă şi Placheta de Aur a Jurnaliştilor Români din Banatul Istoric,  acordată în luna mai la Buziaş, iar în cadrul spectacolului aniversar, directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”, Eugen Cristi Dumitru ” Placheta de excelenţă pentru întreaga activitate”, au încununat un an plin de bucurii şi de lumină, în mod aparte pentru mine.Nu in ultimul rand ” Diploma de merit Radu Flora”, acordata de Societatea de Limba Română şi ”Diploma de excelenţă pentru învăţământ Nikola Brašovan” a Primăriei oraşului Vârşeţ.

*Domnule profesor, aţi afirmat în urmă cu mai mulţi ani, că energia creativă trebuie căutată în pasiunile şi dorinţele tinerilor. Cadenţa timpului schimbă şi pasiunile, preocupările... Au tinerii de azi aceleşi pasiuni şi unde găsiţi azi energia creativă?

-Tinereţea le insuflă entuziasmul şi energia în căutarea noului, pentru că generaţiile tinere trebuie mereu motivate şi îndemnate, pentru a se descoperi pe sine. Trebuie găsite modalităţi de a fi preocupaţi de astfel de activităţi. Unele modalităţi din trecut au fost părăsite, considerând că generaţiile de azi nu mai au aceleaşi preocupări pe care le-au avut elevii în trecut. Trebuie să fie cineva alături de ei, un coordonator, pentru că între „a vrea” şi „a face” trebuie să existe un nucleu al dorinţei de a te depăşi pe tine la un moment dat şi ei simt nevoia schimbărilor în viaţa lor, iar eu recunoscâd culorile dorinţelor doar le-am promovat în diverse forme corespunzătoare eului lor.

*Cum vedeţi „Tinerele Condeie” peste zece ani?

-Aş vrea să cred că vor rămâne mereu tinere, îndrumate de noi profesori şi aş vrea să fiu depăşit în ceea ce am făcut eu până acum,pentru binele noilor generaţii de liceeni. Probabil va apare un alt suflu entuziast, dornic de a face ceva mai mult, decât îşi propune simpla prezenţă la o oră. Aşa aş vrea să cred că „Tinerele Condeie” ar putea să se prezinte şi peste zece, douăzeci sau o sută de ani. „Tinerele Condeie” pot să aibă viaţă, numai dacă le dai viaţă. Iar viaţă le dai numai dacă stai alături de ei şi munceşti sistematic, dăruindu-ţi timpul, priceperea şi vocaţia.

* Domnule profesor, un gand pentru foştii elevi şi cititorii săptămânalului ”Libertatea”

• Dăruieşte de dragul binelui, nu de frica răului. Binele cu bine se răsplateşte.

Mariana Stratulat, ziarista Casei de Presă și Editură ”Libertatea”