Interesul pentru limba română a marelui scriitor sârb Jovan Sterija Popović

Feb 07, 2016

Opera și personalitatea lui Jovan Sterija Popović (1806-1856) se dezvăluie în întreaga sa semnificație. Așa cum au constatat specialiștii, Sterija pune întrebări grele, dar noi iubitorii operei sale trebuie să dăm răspunsuri cu privire la opera și viața sa, la realitatea epocii în care a trăit, la preocupările multiple ale marelui scriitor clasic sârb.

Numeroase studii au atras atenția asupra importanței operei literare a autorului capodoperei „Patrioții’’ (Rodoljupci), dar puțini specialiști s-au ocupat de poliglotul Sterija, de scriitorul care cunoștea și vorbea câteva limbi: limbile clasice latina și greaca, apoi franceza, germana, maghiara, româna sau valaha, cum vreți să-i spuneți. Am spus limba română sau valahă întorcându-ne înapoi în timp la scrisoarea lui Jovan Sterija Popović adresată, în 20 ianuarie 1832, de la Timișoara, lui Vuk Karadžić. La Timișoara Sterija studia cursuri de literatură, fiind, de fapt „slušatelji poezije”. (”cursuri de poezie” obs.P.F). În scrisoarea către Vuk Karadžić Sterija afirmă că ”știe bine” și limba ”valahă” adică română.

Am făcut aceasta scurtă întroducere pentru a ne apropia de studiul lui Radu Flora: “Sterija și problema elementelor lexicale slave în limba română”. Acest studiu al lui Radu Flora a fost publicat mai întâi sub titlul ”Sterija i problem slovenskih leksičkih elemenata u rumunskom jeziku”, în Zbornik za filologiju i lingvistiku, Matica srpska, Novi Sad, 1957, p. 126-145. A urmat apoi articolul lui R. Flora ”Još nešto o Steriji i problemu slovenskih leksičkih elemenata u rumunskom jeziku” (”Încă ceva despre Sterija și problema elementelor lexicale slave în limba română”) (obs.P.F), în Zbornik za filologiju i lingvistiku, 1960, p.l97-198, ca apoi în volumul ”Relațiile sârbo-române. Noi contribuții”, Libertatea, Panciova, 1968, p.233-267, un studiu substanțial care pune în balanță tot ce ar putea fi esențial pentru studierea problemei cunoașterii limbii române de ilustrul scriitor sârb. Ne grăbim să spunem că din studiul la obiect al lui Radu Flora reiese că Jovan Sterija Popović cunoștea mai mult limba română ”după ureche”, adică acel limbaj pe care putea să audă la piața din Vârșeț, deci varietăți ale graiurilor românești bănățene.

Din abordarea lui R. Flora se înțelege că există numeroase suspiciuni în ceea ce privește cunoștințele lui J. S. Popović de limbă română. În studiul său, lingvistul Flora face o apreciere asupra gradului de cunoaștere a limbii române de Sterija, oferind exemple concrete din scrisorile părintelui dramaturgiei sârbe. Astfel, din ”Romanul fără roman” (”Roman bez romana”, 1838), specialistul R. Flora redă citate în original și zicători românești.

Se poate scrie un întreg capitol de carte despre faptul dacă Sterija a cunoscut și în ce măsură a cunoscut limba română. Dar s-o spunem de la început: acest capitol poate fi un omagiu aceluia care s-a interesat de limba și cultura română și Flora nu pune întrutotul la îndoială cunoștințele lui Sterija . Deși Radu Flora considera că Jovan Sterija Popović știa superficial românește și că a transcris greșit unele cuvinte, totuși, noi înclinam să credem că Sterija știa românește… Acest lucru îl putem deduce din cuvintele sau zicătoarele citate de R. Flora. Vom da câteva exemple din ”Roman bez romana”: șei je mun nui minșun, sau laude će gura, ke iaka pumnu. Radu Flora consideră că acel ce, palatalizat și suprimarea lui în final (pumnu) sunt tipice pentru graiurile bănățene.

”Încă un indiciu ne arată că pentru cunoștințele lui Sterija de limbă română, graiurile românești bănățene aveau un rol hotărâtor. În lista sa de cuvinte de origine slavă în limba română găsim destule cuvinte tipice pentru Banat (apare faptul că unele dintre ele puteau fi preluate din ”Lexiconul” de la Buda, din care exceptează material documentar și unde există cu siguranță destule provincialisme comune pentru Banat și Ardeal” concide Radu Flora.

În cadrul studiului său, lingvistul Radu Flora își propune să catalogheze cuvintele folosite de Sterija în dorința lămuririi lor. Spre exemplificare: Kașka-vrsta dečje igre od zašiljenog štapa, adică un fel de bețișor ascuțit – afirma Sterija. Sau gornik- păzitor de câmp, pită-pâine. În ceea ce privește cuvântul kașka, Sterija va polemiza cu Vuk Karadžič. Sterija susține ca la Vârșeț kașa – este un bețisor scurt. „Obično se zove kașa jedno kraće drvce”, îndreptâdu-l pe Vuk care a afirmat ca ar fi auzit la Vârșeț cuvîntul kașka nu kașa.

Legăturile concrete ale lui Sterija cu limba română prezintă un interes deosebit pentru filologul Flora. Pentru a demonstra acest lucru, profesorul Flora reia polemica lui Sterija cu Petru Maior, reprezentant de seamă al școlii latiniste, ardelenești, colaborator, de altfel, al vestitului ”Lexicon” de la Buda. Iată ce scrie Radu Flora despre polemica Sterija-Petru Maior: La afirmația lui Maior că limba română este cea „romană și latină” aflată în cărți și că este alcătuită după pilda grecilor și ca atare, cuvintele slave sunt nu numai puține la număr, ci mai ales străine limbii române, Sterija identificându-i pe sârbi cu slavii în general, se simte chemat să-i dea replică lui Maior și să arate, prin înșirarea unor exemple contradicțiile în care se implica Maior: construcțiile latine (citate de Sterija) nu corespund celor ”valahice”, iar lexicul slav abunda în limba română. Ne-ar fi interesat desigur și replica lui Maior, dar acesta nu mai era în viață când Sterija și-a publicat polemica, așa că putem să fim sau nu fim de acord doar cu unul dintre polemiști. Păcat!

Casa lui Jovan Sterija Popović din Vârșeț

Pe de altă parte, Jovan Sterija Popović dă dovadă de cunoștințele lexicale remarcabile în articolul său: “Reči srbsko-slavenske u vlaškom jeziku poznate”.(”Cuvinte sârbo-slave cunoscute în limba valahă” .obs.P.F).

În încheiere aș vrea să spun că am scris acest articol cu gândul la Radu Flora și la Sterija în ideea de a arăta că cercetările științifice ale lui Radu Flora sunt extrem de actuale și astăzi. În același timp, am încercat să conturez câtuși de puțin personalitățile proteice cu largi posibilități de manifestare în mai multe culturi ale aceluia care a fost și rămâne temeinicul om de cultură și știință, Radu Flora. Însă, pentru elaborarea și mai profundă a acestui subiect, consider că ar fi de dorit să amintim și câteva idei expuse de profesorul dr.Dinu Gamulescu într-o conferință ținută la Comuna Literară Vârșeț pe data de 15.09.2006 cu subiectul „Interculturalități sârbo-române”. Ca obiect care interesează acest subiect ar fi scriitorii sârbi Dositej Obradović, Vuk Stefanović Karadžić și Jovan Sterija Popović. Pe Dositej l-au tradus încă contemporanii în limba română. Despre Vuk s-a scris puțin în România.

Prin scrierile profesorului dr. Radu Flora, Sterija a fost în adevăratul sens al cuvântului o descoperire pentru cultura română. R. Flora a descoperit vreo 1200 de cuvinte românești la Sterija. În 1827 Sterija ca student la Kejmark a publicat ”Dialogul între unchi și nepot” despre limba română. Matica srpska din Novi Sad a publicat acest dialog în limba sârbă.

Spre deosebire de Vuk Karadžić, Sterija a fost instruit, cultivat și a considerat că cultura contemporană timpului de atunci nu se poate baza numai pe bazele tradiției populare, cântecelor și povestirilor populare.

Sterija a văzut complexitatea scrisului românesc de la începutul secolului al XIX-lea că aceasta este un amestec de limbă slavonă și română. El nu a fost răutăcios ci doar a dorit să atragă atenția contemporanilor la această complexitate. Profesorul dr D. Gamulescu consideră că Sterija a știut bine românește. El e născut la Vârșeț, a trăit mult aici și acest mediu, a fost pe atunci cu români, iar el este de origine aromân, și-a făcut școala și la Timișoara. În opera capitală a lui Sterija ,,Rodoljupci’’(„Patrioții’’) pe unul dintre personaje îl cheamă „Šerbulović” și prof. Gamulescu consideră că acest nume nu provine de la ”șarpe” ci de la ”șerb” adică iobag, țăran, supus. Tichindeal a tradus unele opere a lui Sterija.

Să încheiem cu o informație care contribuie la cunoașterea operei lui Sterija la români prin faptul că Teatrul Profesionist Românesc din Vârșeț a pus pe scena din Vârșeț opera lui Sterija „Inșelații”(„Prevareni”). Cu acest gest, Teatrul Profesionist Românesc din Banatul sârbesc s-a încadrat în marcarea și promovarea marelui scriitor Jovan Sterija Popović.

Prof. Petru Flora