Istoria care a inspirat Urzeala tronurilor (2)

Mar 04, 2016

Cei ce au vizionat ultimul episod din sezonul 5 al serialului fantasy “Game of Thrones/ Urzeala tronurilor” au avut, probabil, un sentiment de deja-vu. Şi este explicabil de ce s-a întâmplat asta. Există o asemănare izbitoare între momentul tragic al asasinării lui Jon Snow şi asasinarea lui Iulius Cezar. Şi nu este singura din serial (sau cărţi).

Valyria – Pompeii

Jorah Mormont l-a dus pe Tyrion Lannister prin oraşul părăsit, Valyria, plin de oameni de piatră (afectaţi de greyscale, o boală de piele). Valyria era capitala Imperiului Valyrian, care cândva fusese spaţiul uneia dintre cele mai puternice civilizaţii din lume, fiind şi reşedinţa Casei Targaryen şi a dragonilor săi. Valyria a fost distrusă cu sute de ani înainte, în ceea pare a fi fost un eveniment vulcanic puternic. Tyrion recită un poem despre dezastru, cunoscut drept Blestemul Valyrian: „S-au ţinut aproape unii de alţii şi au întors spatele până la final/dealurile care s-au despărţit şi negura care a mâncat cerurile/ flăcările care ajungeau atât de sus şi atât de fierbinţi încât până şi dragonii ardeau.” Comparaţia subtilă cu Pompeii pare de netăgăduit; vechiul oraş roman fiind distrus complet după o erupţie puternică a vulcanului Vezuviu, ucigând aproape toţi locuitorii oraşului. Chiar şi imaginea oamenilor care au murit „ţinându-se aproape unii pe alţii” este izbitor de asemănătoare cu corpurile găsite în timpul săpăturilor efectuate în Pompeii. Atât că în fostul oraş roman nu existau dragoni.

Asasinarea lui Jon Snow – asasinarea lui Iulius Cezar Asasinarea brutală a lui Jon Snow (deşi moartea lui nu este încă o certitudine) seamănă izbitor de mult cu cea a lui Iulius Cezar. Ambii au fost înjunghiaţi în mod repetat cu câte un cuţit deţinut de fiecare dintre colegi. Şi exact aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Cezar, Jon a primit o ultimă lovitură de la unul dintre oamenii în care avea cea mai mare încredere: Olly, băiatul de ţărani care a privit cu sălbaticii îi ciopârţesc părinţii. Olly a fost protejatul lui Jon, la fel cum Brutus a fost prietenul de încredere al lui Cezar. Dar ambii s-au revoltat împotriva mentorilor lor, după ce aceştia din urmă au avut prea multă putere. În cazul lui Jon, a fost o decizie unilaterală de a-i lăsa pe Sălbatici la sud de Zid; în cazul lui Cezar, moartea a venit după ce s-a numit dictator pe viaţă.

Margareta de Anjou - Cersei Lannister

Personajul Cersei Lannister are foarte multe similarităţi cu Margareta de Anjou, fosta soţie a regelui Henric al VI-lea al Angliei din 1445 până în 1471. Destul de tinere, cele două s-au căsătorit pentru a crea o alianţă politică: căsătoria personajului Cersei a unit casele Lannister şi Baratheon, în timp ce căsătoria realizată de Margareta a dus la pacea dintre Anglia şi Franţa. Mai mult, ambele femei au condus atunci când soţii lor nu au putut. Cersei a condus din umbră Debarcaderul Regelui, în timp ce Robert era la vânătoare şi se culca cu alte femei, iar Margareta a condus Anglia atunci când Henric nu a fost în stare.

În cazul ambelor femei au existat zonuri cu privire la originea copiiilor acestora. În cazul lui Cersei, foarte mulţi au speculat, pe bună dreptate, că Jamie este tatăl copiilor ei, în timp ce în cazul Margaretei au existat voci care spuneau că Edward nu ar fi fost fiul regelui din moment ce acesta înnebunise. Ambele personaje au avut copii destul de violenţi, Joffrey era un sadic recunoscut, iar despre Edward se spunea că se gândea „doar cum să taie capete şi să producă conflicte“. Cei doi fii au murit în moduri groaznice: Joffrey a fost otrăvit, iar Edward a fost ucis în bătălia de la Tewkesbury, fiind decapitat. Cea mai ciudată similitudine între cele două? Cersei face parte din clanul Lannister, Margaret din Casa de Lancaster.

Anne Boleyn - Talisa Stark

Atât Talisa Stark, cât şi Anne Boleyn, a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, au rupt mariaje care au dus la destrămarea unor imperii. Robb Stark trebuia să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Walder Frey, dar a încălcat promisiunea pentru a se căsători cu Talisa din dragoste, ceea ce a dus la moartea lui Robb, a Talisei şi a Doamnei Catelyn Stark, la Nunta Roşie.

Anne Bolyn l-a sedus pe Henric al VIII-lea în timp ce acesta era căsătorit cu Caterina de Aragon, ceea ce l-a determinat pe rege să declare Anglia independentă de Biserica Catolică pentru a obţine anularea căsătoriei, Papa semnând sentinţa de excomunicare împotriva regelui. Ca rezultat al căsătoriei Annei cu Henric şi al excomunicării, a avut loc prima ruptură dintre biserica din Anglia şi Roma, iar biserica din Anglia a trecut sub controlul regelui.

Maria I a Angliei - Melisandre

Pe lângă frumuseţe, ambele personaje aveau o plăcere în a ucide oamenii care nu erau de acord cu religia lor. În sezonul patru, Melisandre a ars trei membri ai casei Stannis după ce au refuzat să-şi distrugă idolii şi să se supună Zeului Luminii. Până la sfârşitul domniei, Maria I a Angliei, cunoscută şi sub numele de Maria Tudor dar şi pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului, a executat aproximativ 300 de opozanţi religioşi, de aici primind porecla de „Bloody Mary“ („Maria Sângeroasa“).

Elisabeta I a Angliei - Daenerys Targaryen

Cele două femei erau unele dintre cele mai bine înarmate (forţa armatei marine, respectiv dragoni) şi dornice de a avea putere. Daenerys a fost căsătorită cu Khal Drogo, dar după moartea lui a devenit singura stăpână. Regina Elisabeta era cunoscută sub numele de „Regina Fecioară“, ea fiind al cincilea şi ultimul monarh al casei Tudor. Ea a primit multe cereri de căsătorie, dar în ciuda ofertelor a refuzat, iar Casa Tudor s-a stins odată cu ea. Ambele au hotărât să nu se mai căsătorească doar pentru a putea să îşi extindă puterea: Daenerys a vrut să redobândească Tronul de Fier, iar Elisabeta a dorit lărgirea influenţei Angliei.

Totodată, Elisabeta şi Daenerys şi-au pedepsit consilierii apropiaţi după ce aceştia le-au trădat. Daenerys l-a alungat pe Jorah Mormont după ce a descoperit că acesta o spiona, iar Elisabeta l-a executat pe consilierul său apropiat Robert Devereux, conte de Essex, după ce a încercat să organizeze o rebeliune.

Ioana d’Arc - Brienne de Tarth

Brienne de Tarth şi Ioana d’Arc aveau acelaşi stil şi aceeaşi substanţă: ambele erau extrem de loiale şi ambele ştiau să se lupte. Brienne a jurat credinţă, pe rând, lui Renly Baratheon, lui Catelyn Stark şi lui Jamie Lannister, denumindu-şi sabia „Oathkeeper/ Devotata“. Ioana d’Arc a fost „chemată de îngeri“, deşi unii istorici afirmă că ar fi fost schizofrenică şi auzea voci, pentru a încerca să reîntoarcă pâmânturile Franţei care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 – 1453). Ea şi-a dedicat viaţa regelui Charles al VII-lea al Franţei, ajutându-l să câştige asediul Orleansului, după care este arsă pe rug de către englezi. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că şi-a îndeplinit misiunea. Ambele femei purtau armuri şi aveau un temperament vulcanic.

Sursa: historia.ro