Jovanka Broz (1)

May 02, 2016

Jovanka Broz (născută Budisavljević), a văzut lumina zilei la 7 decembrie 1924, în localitatea Pecane din zona Lika a Croaţiei, areal locuit în acea perioadă în bună parte de etnici sârbi, ea însăşi fiind de naţionalitate sârbă. Jovanka a făcut primii paşi pe scena istoriei odată cu înrolarea în mişcarea de partizani condusă de Tito, care a luptat cu succes împotriva ocupaţiei Axei şi a colaboraţioniştilor locali şi a reuşit să refacă unitatea iugoslavă.

Pentru curajul său în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când a activat în Divizia a Vl-a de partizani „Lika", devenind cea mai tânără femeie cu grad de ofiţer (maior), Jovanka a fost decorată de două ori. L-a cunoscut pe Tito în mai 1944, în timpul Desantului de la Drvar, când paraşutiştii germani au încercat fără succes să-l captureze prin surprindere pe acesta, aflăm în articolul lui dr. Ion Gabriel Andrei la magazinistoric.blogspot.rs.

Activând iniţial, din 1945, drept comisar sanitar pentru controlul calităţii hranei şi igienei lui Tito, a devenit în 1946 secretara personală a liderului iugoslav. A trebuit însă să colaboreze şi cu serviciul iugoslav de securitate OZNA (cunoscut în perioada comunistă sub numele de UDB-a). Atunci i s-a deschis Jovankăi şi poarta către sufletul lui Tito, odată cu decesul româncei timocene Davorianka „Zdenka" Paunovici, iubita şi secretara mareşalului iugoslav, survenit la 1 mai 1946.

Există mai multe versiuni privind numirea Jovankăi ca secretară a lui Tito. Astfel, fie ministrul de Interne şi numărul doi în ierarhia iugoslavă, sârbul Aleksandar Rankovici, a solicitat candidate din toate republicile componente ale federaţiei şi dintre cele 50 de tinere a ales cinci, pe care i le-a prezentat lui Tito, care a preferat-o pe Jovanka pentru frumuseţea sa; fie Jovanka a fost desemnată secretară de croatul Ivan Stevo Krajačić, primul şef al serviciului de informaţii OZNA, omul de legătură dintre NKVD-ul sovietic şi Tito în perioada de până la ruptura cu Stalin din 1948, personaj controversat, de care şi mareşalul iugoslav se temea.

Jovanka şi Tito au început să trăiască împreună din 1948. Căsătoria cu Tito, mai în vârstă decât ea cu 32 de ani, s-a încheiat în aprilie 1952, în municipalitatea belgrădeană Čukarica, unde naşul lui Tito a fost Aleksandar Ranković, iar al ei generalul croat Ivan Gošnjak (vice-ministrul Apărării). Jovanka a devenit prima doamnă a Iugoslaviei, beneficiind de un stil de viaţă luxos şi extravagant, în deplin consens cu stilul hedonist preferat de soţul său - care adeseori se îmbrăca în uniforma albă de mareşal, cu ochelari de soare şi fumând trabuc -, total atipic pentru un şef de stat comunist.

Jovanka și Tito de Revelion

În 1953, Jovanka a fost demobilizată din Armata Populară Iugoslavă (JNA) cu gradul de maior. Faima lui Tito, devenit celebru în întreaga lume graţie rupturii faţă de Stalin din 1948, a apropierii de Occident şi iniţierii Mişcării de Nealiniere în 1961, s-a răsfrânt şi asupra Jovankăi, prima doamnă bucurându-se de lux, însoţindu-şi ilustrul soţ în numeroasele vizite întreprinse peste hotare, participând alături de acesta la recepţii oficiale şi deţinând până la jumătatea anilor 1970 o anumită influenţă informală în aparatul de partid şi de stat. Jovanka devenise un etalon al modei, remarcân-du-se prin cocul înalt, râsul răsunător, ochii căprui, hainele scumpe şi bijuteriile grele. Se înconjura de artişti şi jurnalişti, propunea subiecte pentru cinematografie, primea de la soţul său imense buchete de trandafiri roşii...

Împreună cu Tito le-a primit în R.S.F. Iugoslavia pe unele dintre cele mai importante staruri ale cinematografiei internaţionale, precum Elisabeth Taylor, Richard Burton sau Sophia Loren. S-a întreţinut singură cu lideri politici precum J.F. Kennedy, Fidel Castro, Muamar Ghadafi, Indira Gandhi şi Nikita Hruşciov. De altfel, în timpul vizitei din 1955 la complexul prezidenţial din insulele Brioni, fiind noapte şi ameţit de ţuica de prune, Nikita Hruşciov a încercat, fără succes, să o sărute pe gură pe Jovanka. Păstrându-şi umorul, Hruşciov a comentat că noul Acord comercial dintre Iugoslavia şi U.R.S.S. va intra în vigoare doar dacă va fi înserată o prevedere conform căreia să se facă un schimb de soţii între el şi Tito.

Deşi şi-a sprijinit pe deplin soţul, Tito nu i-a acordat Jovankăi vreo funcţie în aparatul de partid şi de stat, nu i-a permis să ia decizii de ordin politic sau în cadrul mariajului lor, o lăsa să facă cu orele anticameră la cabinetul său de lucru (potrivit liderului comunist muntenegrean devenit ulterior disident Milovan Đilas), iar din 1975 nu au mai locuit împreună, mareşalul părăsind locuinţa comună din Str. Uzička nr. 15 şi mutându-se în Palatul Alb, ulterior în Casa Florilor. Jovanka nu l-a mai însoţit pe soţul său în activităţile oficiale din 1977. În ultimii ani până la decesul său intervenit în 1980, Tito s-a întâlnit din ce în ce mai rar cu Jovanka, mai ales după ce la începutul lui 1980 medicii i-au amputat un picior, în încercarea nereuşită de a-i salva viaţa.

https://www.youtube.com/watch?time_continue=9&v=0jM5QMLVGcw

Jovanka îi bănuia pe zece dintre cei 11 secretari ai lui Tito că ar fi agenţi străini, dar la rândul ei era bănuită că era agent sovietic, că ar fi fost implicată în 1966 în debarcarea lui Aleksandar Ranković, că s-ar fi aliat ulterior cu generalii sârbi pentru a provoca un puci prin care să preia puterea după Tito sau că ar fi numit şi demis înalţi funcţionari de partid şi de stat. Însuşi Tito a constituit în 1974 o comisie de partid care să dezbată cazul tovarăşei Jovanka.

Răceala intervenită între Tito şi Jovanka s-a datorat manipulării mareşalului de către unii reprezentanţi ai elitei de partid şi de stat iugoslave, care se pregăteau să preia succesiunea politică a bătrânului mareşal, în condiţiile în care Jovanka a încercat să conducă politica de cadre în locul Comitetului Central al Ligii Comuniştilor din Iugoslavia şi să-i identifice pe neprietenii soţului său, punând problema în stilul „ori eu, ori ei". În ultimii ani de viaţă, bătrânului ei soţ nu i se mai spuneau de către aceşti membri ai elitei decât lucrurile frumoase care se petreceau în Iugoslavia. Jovanka le afla şi pe cele mai puţin plăcute, astfel că aceştia o considerau o rivală la moştenirea politică a lui Tito.

În martie 1974, la doar o lună după adoptarea Constituţiei R.S.F. Iugoslavia, prin care ţara a fost reorganizată sob forma unei confederaţii de şase republici şi două provincii autonome, slovenul Edvard Kardelj, numărul doi în ierarhia iugoslavă, a susţinut în şedinţa lărgită a Biroului Executiv al Preşedinţiei Ligii Comuniştilor din Iugoslavia că Jovanka „trebuie să fie pe deplin izolată".

Ulterior, liderul comunist croat Franjo Herljević a comparat-o în sens negativ pe Jovanka cu Eva Peron, pentru ambiţiile sale politice. Potrivit fostului ministru de Externe iugoslav Budimir Lončar, „întrucât era vorba de Ljubicić [generalul Nikola Ljubicić, secretarul, adică ministrul federal al Apărării, etnic sârb] şi Dolanc [Stane Dolanc, etnic sloven, secretar al Biroului Executiv al Prezidiului C.C. al L.C.I. şi, după decesul lui Tito, secretar, adică ministru federal de Interne], ea a avut un bun instinct, dar nu a acţionat de o manieră corectă", întrucât prima doamnă a ţării era doar o persoană privată, fără drept de interferenţă în problemele de stat.

Însă Jovanka şi-a îndeplinit rolul de primă doamnă „cu multă însufleţire şi de o manieră cred constructivă", în pofida tratamentului incorect primit din partea lui Tito, potrivit aceluiaşi Milovan Đilas, Jovanka îl considera pe soţul său o adevărată zeitate a partidului şi războiului, pentru care toţi erau datori să se jertfească. Păstrân-du-şi bunul simţ, şarmul şi umorul, Jovanka se bucura că nu părea supraponderală în fotografiile din cărţile oficiale, potrivit fotografului cuplului prezidenţial, Ivo Eterović. Faţă de îngijorările legate de silueta sa, Jovankăi i s-a răspuns că „cine pretinde că aţi fi plinuţă, acela este un neprieten al statului". Jovanka l-a convins pe Tito să accepte ca fotograful să-i surprindă şi în ipostaze domestice: în pijama, în bazin, când se certau sau când se iubeau.

Foto: Jovanka și Iosip Broz Tito