Satul – forma fundamentală de organizare a spațiului (2)

May 17, 2016

Intrarea în casă este protejată de un pridvor prin care se face de altminteri și accesul în locuință. Acest tip de casă rurală se întâlnește la Topleț, în Moldova Nouă, Sasca și alte sate cu populație oltenească adusă la finele secolului al XVIII-lea.

Casa din zid își face apariția în spațiul Banatului începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Factori multipli au contribuit la aspectul urbanistic general al satului bănățean. Acești factori s-au declanșat după anul 1739, odată cu intrarea provinciei în stăpânirea Imperiului Habsburgic, unde au existat preocupări în spiritul iluminist și mercantilist de transformare a unei provincii secătuite de războaie și stăpânire turcească.

Sistematizarea satelor a fost o măsură de durată, care s-a derulat în satele bănățene de la finele secolului al XVIII-lea și până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ceea ce a presupus introducerea unor standarde în domeniul construcției casei și în urbanistica satelor. Grupurile și  pâlcurile de case care defineau satele împrăștiate din provincie au fost grupate de-a lungul drumului, cu norme unitare în domeniul aspectului casei. Celălalt fenomen major care a grăbit sistematizarea satelor din zona montană a fost militarizarea graniței bănățene austriece. Aspecte ilustrative ale arhitecturii rurale impuse de militarizarea graniței sunt vizibile în martorii etnografici din Valea Almăjului, Valea Bistrei și din Clisura Dunării.

Sat Gârnic – Moara Berana – sec. XX

Modificări fundamentale au apărut în arhitectura rurală la începutul secolului al XIX-lea tocmai sub influența legilor militare care au reglementat activitatea din zona de graniță. Aici, în sudul Banatului, în Clisură, pe valea Bistrei și în Almăj s-a născut arhitectura din zid în lumea rurală. Casele din piatră și cărămidă au modificat radical arhitectura și etnografia Banatului la începutul secolului al XIX-lea. Martori etnografici  nealterați de intervențiile moderne se pot încă vedea în construcții grănicerești la Borlovenii Vechi, Moceriș, Bozovici, Prigor și Prilipeț în Almăj.

Ei sunt încă conservați la puține case din Mehadia și Topleț. Implementarea arhitecturii din zid a fost un proces îndelungat și anevoios, încât se poate vorbi de arhitectură din zid în satele din sudul Banatului abia de la mijlocul secolului al XIX-lea. Arhitectura din piatră presupunea meșteri pietrari, cuptoare de ars var, zidari, încât pentru a stabiliza acest gen de arhitectură în lumea rurală românească din Banat statul a acordat facilități fiscale.

Lista monumentelor istorice a inclus un număr foarte restrâns din martorii etnografici păstrați pe care i-am invocat mai înainte. Ceea ce a intrat sub incidența Legii Monumentelor Istorice și a fost inclus în Lista Monumentelor istorice din județul Caraș-Severin sunt 11 locații cu mori de apă. Regăsim așadar înscrise aici între cele 833 de monumente istorice din Caraș-Severin un număr de 78 de mori de apă. Se află înscrise un număr de 5 mori la Borlovenii Vechi, alte 4 la Putna-Almăj, 12 mori la Eftimie Murgu, la Prigor 8 mori, la Pătaș apar 6 monumente, la Gârnic 5 și la Sichevița 5, iar alte 5 la Gornea. Tot în Clisură figurează Liborajdea cu 5 mori. Cele mai numeroase sunt înscrise la Mehadica, 14 mori. La Cornereva, pe râul Belareca, sunt în evidențe 9 mori.

Sat Gârnic – Moara Cotârlaica – sec. XX

Regăsim așadar înscrise 99 de monumente de arhitectură industrială țărănească în județul Caraș-Severin. Cifra pare impresionantă la prima vedere. Trebuie însă avut în vedere că în Banat, în anul 1957, au existat 800 de mori de apă, din care 500 erau mori cu roată orizontală și axul vertical. Au rămas așadar, la momentul actual, mai puțin de 100, și numărul lor este în scădere pentru că  patrimoniul etnografic este cel mai grav afectat de impactul civilizației moderne.

Foto: Sat Eftimie Murgu – Moara Trăiloanea – sec. XX

Din volumul: Patrimoniul cultural al Banatului un patrimoniu european

Coordonator: Profesor PhD. Marian Mihăilă