O scurtă prezentare a adevăratei Austrii

May 24, 2016

Iată mai jos o prezentare a adevăratei Austrii, una din țările cele mai îmbâcsite și conservatoare din Europa, care nu și-a făcut niciodată un mea culpa istoric, ci s-a prezentat întotdeauna drept victimă.

Austriecii sunt o societate aparte. Austria a profitat de statutul ei de neutralitate impus după al Doilea Război pentru a rămâne într-un soi de bulă, ajutată, până în 1989, și de faptul că era într-o fundătură a Europei, protejată - de fapt - de Cortina de Fier. Situație magistral redată în clasicul roman Al treilea om al lui Graham Greene, consemnează cabalinkabul.wordpress.com.

După război, Viena fusese o vreme, ca și Berlinul, împărțită în sectoare controlate de aliații învingători, inclusiv de sovietici. Ulterior, austriecii nu și-au făcut un mea culpa în profunzime, cum au făcut-o meticulos germanii, în privința responsabilității în război, ci au reușit să se dea drept victime, sau să se facă uitați.

Mai mult, Austria l-a avut ca președinte pe Kurt Waldheim, fost ofițer în Wehrmacht și acuzat de crime de război, fără ca nimeni să fie tulburat de asta în interior.

Ba chiar unii au scris că numai în Austria, o societate atomizată și lipsită de solidaritate, au putut avea loc crimele atroce ale pensionarului Fritzl, care vreme de un sfert de secol și-a sechestrat și violat copiii într-o casă din mijlocul unui târg liniștit.

Interzic orice publicare, a scris cu limbă de moarte Thomas Bernhard, între ganițele Austriei, indiferent cum se definește această țară. Insist cu fermitate că nu doresc să fiu asociat în niciun fel cu statul austriac și vreau ca opera mea să rămână inaccesibilă pe vecie austriecilor.

Conchita Wurst

În conservatoarea Austrie, rezistența la trimiterea Conchitei Wurst (Thomas Neuwirth) la Eurovision în 2014 a fost uriașă. Heinz-Christian Strache, președintele Partidului Libertății (FPÖ) al răposatului Jörg Haider, ceruse concetățenilor săi să voteze împotriva acestei “arătări ridicole”. Faptul că până la urmă Conchita Wurst a fost candidatul oficial și a câștigat a produs consternare într-o țară extrem de conservatoare.

Scandalul în jurul „femeii cu barbă” de la Eurovison (care nici măcare nu e un transexual, ca să nu mai vorbim de o femeie, ci este un travestit, cum se și definește el: „un bărbat cu haine de femeie”) a readus în atenție natura complexă și controversată a societății austriece.

Scandalul nici măcar nu e nou, pentru că un autentic transexual câștigase deja Eurovision în 1998 – Dana International din Israel.

Băncile din Austria au finanțat masiv războaiele din Balcani și au corupt activ politicienii de acolo, în special în Slovenia și Croația. O astfel de bancă a fost Hypo (Hypo Group Alpe Adria, HGAA), banca din Carinthia, landul al cărui guvernator era ultranționalistul Jörg Haider.

Haider a încurajat banca lui provincială din Carinthia, Hypo, să se implice în stil american în noile state din Balcani. În 1992, conducerea băncii i-a revenit lui Wolfgang Kulterer (doar 39 de ani atunci, astăzi în închisoare). În departamentul internațional al Hypo, spune Stefan Apfl, lucrau în 1993 doar trei persoane. În 15 ani departamentul a urcat la 8.000 de angajați în 13 țări din regiune. Hypo a început prin a corupe masiv politicienii balcanici, în special cei din jurul autoritarului președinte croat Franjo Tudjman, acesta în contact cu Haider.

Afacerile băncii Hypo în Balcani au inceput să meargă prost după moartea lui Tudjman, când multe investiții și împrumuturi uriașe, în special în Croația, au rămas neacoperite, deși Hypo a continuat să opereze, cumpărând hălci întregi din litoralul croat sub succesorul lui Tudjman, Ivo Sanader (condamnat recent la 10 ani închisoare pentru corupție).

În 2009, spune jurnalistul Stefan Apfl, care a studiat îndeaproape cazul Hypo, guvernul Austriei a fost nevoit să naționalizeze banca, din pricina dezastrului financiar cauzat. Chiar și landul german Bavaria a pierdut aproape 4 miliarde de euro în prăbușirea băncii Hypo, care opera și acolo, iar scandalul l-a atins până și pe puternicul premier al Bavariei Edmund Stoiber.

Scriitorul Thomas Bernhard

“Austria este o țară în care corupția e generalizată, dar discretă. Poliția și procuratura nu au suficient personal și sunt profund politizate. Sprijinul politic te poate ajuta să avansezi rapid în justiție. Prietenii te pot plasa în posturi înalte și în politică. Până și miniștrii își umplu buzunarele. Politicienii scapă de procese. Cetățenii sunt jefuiți, iar corupția e peste tot.” – spune ziaristul Kurt Kuch, care a și scris o carte despre sistemul politico-financiar austriac intitulată Țara hoților (Land der Diebe).

Iată, câteva considerații socio-culturale pentru a duce la o mai bună înțelegere a mediului din care iese Conchita Wurst și a adevăratei dimensiuni a provocării pe care și-o asumă: Hypo Bank, Haider, Fritzl, sexualitate reprimată, biserică, nostalgii naziste, pe fundal de “Grüß Gott” permanent și un Thomas Bernhard care interzice prin testament ca piesele sale să fie jucate în Austria…