15 iunie, ziua când l-au ucis pe Mihai Eminescu

Jun 15, 2016

Moartea poetului naţional al românilor a generat un lung şir de dezbateri şi controverse. Mihai Eminescu s-a stins la vârsta de 39 de ani, în condiţii pe care unele voci le consideră neclare.

Mihai Eminescu s-a îmbolnăvit în 1883, vorbindu-se de epuizare psihică, şi a fost internat în repetate rânduri în spitale şi ospicii, în următorii şase ani. Luna iunie a anului 1889 l-a găsit la Institutul doctorului Şuţu, unde era internat. Cel care a văzut momentul dramatic ce a grăbit moatea poetului a fost frizerul Dumitru Cosmănescu sau „Dumitrache”, aşa cum îl striga Eminescu. Mărturia lui a ajuns la urechile familiei sale şi a fost publicată de ziarul „Universul” abia în 1926, consemnează napocanews.ro.

La mijlocul lunii iunie, Mihai Eminescu l-a chemat pe Dumitrache ca să-l tundă. Înainte însă, fiind o zi călduroasă, poetul a vrut să se mai plimbe cu Dumitrache prin curtea Institutului, unde era internat. În timpul plimbării, poetul l-a întrebat pe Dumitrache dacă știe să cânte ”Deșteaptă-te române!”. Atunci, frizerul i-a spus că nu. Eminescu a vrut să-l învețe cântecul pe care-l îndrăgea și a început să-l intoneze cu vocea lui formidabilă de tenor, despre care s-a vorbit mult în presa vremii.

În acele clipe, poetul a fost lovit cu o cărămidă în cap de un “nebun” care se plimba și el în curtea Institutului Caritatea, situat pe strada Plantelor în București.

O rudă îndepărtată a inventatorului de geniu Petrache Poenaru, un fost actor nebun, Petre Poenaru, l-a lovit cu piatra în cap pe Eminescu în curtea ospiciului de pe strada Plantelor.

Din cauza loviturii puternice , Eminescu a căzut și i-a spus lui Dumitrache să cheme repede medicul fiindcă se prăpădește. Frizerul, șocat de întâmplare, l-a anunțat. Doctorul Șuțu l-a consultat pe poet și a spus că totul va fi bine. Dar, peste două zile, la 15 iunie, Mihai Eminescu a murit.

La Sanatoriu se află cazat și Petre (Petrea) Poenaru, rudă cu Petrache Poenaru, inventatorul stiloului. Fost tenor, fost director de Operă, în Craiova, omul nu se mai află în deplinătatea facultăților mintale. Eminescu are obiceiul să cânte. Poenaru îl ceartă de fiecare dată când ia o notă falsă, interzicându-i să se mai dea în spectacol. Poetul insistă cu ”Deșteaptă-te române!” Undeva pe 10 sau 11 iunie, Petre nu mai rezistă. Ia o cărămidă și, în timp ce poetul cântă imnul național, îl lovește în cap cu ea. Traumatism. Eminescu este dus în patul său, plin de sânge. Miraculos, își revine pentru interviul, oficial, din 12 iunie 1889. Comisia trebuie să constate că este bolnav. Spicuiri din interogatoriu:

– Cum te cheamă?

– Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.

– Ce ai de gând să te faci când te vei face bine?

– Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască. Știu 64 de limbi.

– Cine e Poenaru care te-a lovit?

– Un om bogat care are 48 de moșii, 48 de râuri, 48 de grade, 48 de case, 48 de sate și care area 48 de milioane…

Trei zile mai târziu, Eminescu moare subit. La autopsie, creierul îi este uitat pe o fereastră, la cald, de către o asistentă. Marele medic Gheorge Marinescu nu mai poate face nimic, nicio analiză. ”Sărmanul Eminescu. Nu a avut parte nici de acest studiu anatomic”, avea să scrie reputatul doctor.

”Atâta vă spun şi vă rog să spuneţi la toţi că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie şi moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească Dumnezeu şi pe cei mai răi oameni din lume să fie instalaţi la d-rul Şuţu, că fiecare va avea sfârşitul iubitului meu frate.” – Henrietta Eminescu, sora poetului.

Din amvonul Bisericii Sf. Gheorghe, Grigore Ventura, redactor la ”Adevărul” vorbește despre poet. Sunt vreo 600 de elevi care-l conduc pe Eminescu pe ultimul drum. E coborât în groapa Cimitirului Bellu…