Cum au intrat Sânzienele în calendarul ortodox

Jun 23, 2016

Preotul Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“, vorbeşte despre cum au reuşit Sânzienele păgâne să intre în calendarul ortodox. „Creştinismul nu este altceva decât reaşezarea valorilor religioase şi morale în înţelegerea lor corectă. Sânzienele sau Drăgaica sunt credinţe păgâne, dar care au în centru două învăţături esenţiale pentru viaţa omului: relaţia cu natura şi relaţia cu partenerul de viaţă. Deşi Sânzienele sunt zâne bune, invocate pentru a aduce recolte bogate şi ursiţi buni în vederea căsătoriei, Biserica a apropiat aceste sărbători pentru a le corecta sensul“, arată părintele Tănăsescu.

Preotul aseamănă muncile câmpului cu educaţia, ambele ghidându-se după principiul „ce semeni, aceea culegi“. „Roadele bogate nu sunt obţinute fără o muncă pe măsură, iar o familie nu se realizează deplin dacă membrii ei nu sunt morali. Prin urmare, binele nu se realizează în chip magic, invocând forţe supranaturale sau oculte, care acţionează peste voinţa omului, ci ele se desăvârşesc prin aportul moral al omului. Faptele bune sunt adevăratele roade ale vieţii, care aduc bunătăţi atât în agricultură, cât şi în familie. Iar începutul creştinismului este reprezentat de Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, care este Înaintemergătorul lui Iisus Hristos, cel ce îl va vesti lumii pe Mesia. Suprapunerea datelor acestor sărbători a fost văzută de Biserică drept un bun prilej misionar“, explică părintele Tănăsescu pentru identitatea.ro.

Tradiţia se împleteşte cu modernitatea, oamenii din toate colţurile lumii se adună, sărbătoarea devine un motiv de mândrie naţională şi de patriotism. Vremea solară de Sânziene face ca manifestarea să fie o sărbătoare cu adevărat populară. Credinţa a imprimat o mişcarea de renaştere spirituală, prin care spiritul poporului român îşi găseşte sensul tot în rădăcini.

„Ia este un simbol a sufletului românesc tradiţional creştin. O ie este o bucată albă de pânză – albul fiind simbolul Învierii, al luminii, al purităţii – pe care se ţes diferite motive folclorice, unele dintre ele fiind inspirate din virtuţi creştine. Ţăranul român era, înainte de toate, un creştin, care crede în Învierea Domnului şi care îşi ţese, pe pânza albă a vieţii lui, faptele bune şi frumoase – asemenea unor motive frumos colorate pe o ie. De altfel, agricultura este o zonă din care Hristos se inspiră de multe ori pentru pildele sale evanghelice: pilda semănătorului, pilda grâului şi a neghinei, pilda lucrătorilor viei, asemănarea dintre roadele plantelor şi faptele oamenilor etc. Creştinismul este unul din izvoarele folclorului românesc“, afirmă părintele Eugen Tănăsescu.