TĂCEREA CARE RĂSUNĂ

Aug 10, 2016

Lumina-contributii-fanfara1.jpg

În rândurile care urmează vom încerca să refacem, punând cap la cap, informaţii din presa vremii, opinii, date de istorie literară, amintiri, fotografii, pentru a reconstitui o secvenţă cotidiană din vara anului 1946, respectiv din 11 august când a avut loc, la Coştei, prima şezătoare literară oficială, organizată de Comitetul de  Redacţie al „Libertăţii Literare”, unde s-a înfiinţat Cercul Literar „Lumina”, care, în esenţă, stă la baza mişcării literare din Voivodina în limba română.


Protagoniştii acelui eveniment erau la acea dată oameni obişnuiţi, toţi tineri, şi foarte tineri preocupaţi de lucruri obişnuite şi griji personale, fără să fie conştienţi că, peste ani, gestul lor va avea o însemnătate deosebită pentru cultura minorităţii române din acest spaţiu.

 

Vineri seara, 9 august 1946 Toată luna iulie n-a picat nici un strop de ploaie. A bătut un vânt cald care ne-a dat mare  bătaie de cap la coasă, dar grâul a fost bun şi alaltăieri am terminat şi treieratul. Ieri am dus cota de grâu la cooperativă, iar azi am petrecut toată ziua pe câmp. Spre seară, la asfinţit, cerul era  roşu, fără vreo geană de nor care să anunţe schimbarea vremii. Caii trăgeau alene trăsura care se-nfunda în stratul gros de praf. Am intrat în curte şi tata deshămă caii, iar mai târziu am terminat toate treburile din ogradă. „Ţi-a sosit „Libertatea”, mi-a zis mama. Am luat-o şi am citit-o la lumina lampei. Printre articolele despre „meeting”-urile ţinute în satele noastre împotriva răpirii Triestului de către italieni (şi învăţătorul nostru Gheorghe Ionescu a organizat unul duminica trecută, la care au participat 600 de săteni), am mai citit şi despre „fixarea preţului unitar la grâu”, „conferinţa învăţătorilor români la Vârşeţ”, despre „ajutor pentru pionierii orfani” şi un text cu titlul „La Coştei se va ţine prima şezătoare literară”, în care se spune că „Comitetul de Redacţie al „Libertăţii Literare” va aranja pe ziua de Duminică, 11 August, o şezătoare literară la Coştei”. Le-am spus părinţilor că vreau să mă duc şi eu la Coştei. Avem şi neamuri acolo. S-au învoit.

 

Sâmbătă, 10 august, la Vârşeţ În redacţia „Libertăţii”, mare vâlvă. Toată lumea era preocupată de eveniment. Nani (24 de ani), Relu (23), Mişu (32), Radu (24) şi cu Ion (21) verificau programul pentru a nu ştiu câta oară. Nani a mai făcut câteva îndreptări la traducerile din Zogović şi Ćopić pe care trebuie să le citească Marcovicean (24). Primul va citi Aurel Păsulă (25 de ani), poet ţăran din Mesici, apoi Radu Flora, Ion Bălan, eleva Florica Ştefan (16 ani), Traian Doban (26), Traian Bogdan (18), poet ţăran din Satu Nou, Ion Marcovicean citeşte traducerile din Zogović şi Ćopić, pe urmă Paia (Pavel Blagoie/21/), apoi elevul liceist Traian Danciu (?) şi, la sfârşit, Mihai Avramescu (32). Îi aşteptăm pe cei din conducerea Uniunii Culturale să le prezentăm programul. A sosit toată lumea? Nu. Vin cu trenul,  după amiază. Tasa (Tanasie Iovanov) e aici? Vine! S-a rezolvat cu transportul. Totul e în ordine. Dimineaţă ne aşteaptă trăsurile în faţa redacţiei.

Zi fierbinte de vară. Asfaltul s-a încins. Arde. Mergem în parc la o bere rece?! Lăsaţi… după întâlnirea cu cei de la Uniune. Nani, deschizi tu şezătoarea? Sigur că da. Cei de la Uniune au întârziat binişor, dar n-au avut nici o obiecţie la program. Apoi am plecat în parc. Seara ne-am întâlnit în grădina de vară a hotelului „Srbija” din centru. A cântat la vioară Toma zis Paganini cu taraful lui. Romanţe, melodii caffe-concert şi câteva melodii populare româneşti şi sârbeşti. Pe la zece ne-am despărţit. Au sosit toţi? Toţi!

 

Sâmbătă, 10 august, la Coştei Traian Selejan şi Mihai Şchiopu, oamenii din fruntea comitetului Uniunii Culturale din Coştei, s-au trezit înainte de a se crăpa de ziuă. S-a întâlnit în faţa Casei de cultură, apoi au parcurs împreună drumul până sus, la intrarea în sat. Mai trebuie făcut curat pe aici. Ghiţă să ia scândurile alea de acolo şi să văruie duzii. După ieşirea animalelor, tot satul era în alertă. S-a făcut curat pe toate străzile, s-a măturat, văruit, s-au aranjat porţile şi ferestrele pe care trebuiau puse chilimurile. Mâine e mare sărbătoare la noi, mă! Vin scriitorii! Traian şi Mihai m-ai înghiţeau câte un nod la unele vorbe spuse în dodii de câte vreun consătean, dar treceau cu vederea: numai să fie bine. Pe la amiază s-au adunat coriştii şi fanfariştii. S-au repetat piesele din program, fanfara, melodiile populare  şi marşurile militare, iar corul, piesele prevăzute. Câteva femei, într-o încăpere aparte a Căminului, toată ziua au aranjat expoziţia de costume naţionale în cinstea oaspeţilor. „Păreţii încăperii erau căptuşiţi cu covoare, pe care erau prinse ciupege, şi cămăşi pentru bărbaţi”, iar duminică, în încăpere  erau şi „patru fete îmbrăcate în ciupage subţiri de organdin şi borangic cusute în cele mai frumoase motive naţionale”. S-a aranjat şi sala bibliotecii  cu rafturi bogate cu „cărţile scriitorilor clasici români, cu cele mai bune traduceri din scrierile clasice ale altor literaturi. Pe pereţii bibliotecii se păstrează cu deosebită grijă diploma primită (la Bucureşti) de vestitul cor din Coştei, în anul 1906”.

 

Duminică, 11 august Aproape că n-am dormit toată noaptera. Am ieşit tiptil din casă, au luat-o după colţ şi în câteva minute am trecut „torina” apucând pe drumul drept până la Crucea Simii. Peste sat se auzea doar lătratul câinilor şi câte vreun ţipăt de bufniţă. Stele străluceau, iar cornul lunii noi cădea încet peste plopii din pusta mică. Am ajuns la dâlmă, apoi drept până la podul de la Laudontania, am trecut pe lângă sălciile sub care susura apa de la cişmeaua mare din capul cărării ce duce la gara de la Laudon. Am aşteptat mai bine de o oră sosirea trenului. Începuse să se lumineze. Înaintea ochilor călătorilor, cam puţini în vagon, se arătă câmpia întinsă până hăt departe spre Dealurile Vârşeţului. O fâşie subţire de un roşu auriu se revărsă peste tufişuri, peste mirişti, buruieni, tufe de scaieţi, cânepă sălbatică, peste toate ierburile îngălbenite şi aproape uscate, spălate de roua dimineţii. În bătaia soarelui de dimineaţă, parcă toate erau gata, cu ultimul zvâcnet al sevei, să înflorească din nou. M-am trezit în gara din Vârşeţ. Am coborât şi, pe drumul ce trecea pe lângă cimitirul evreiesc, m-am îndreptat spre centrul oraşului. Am ajuns în faţa redacţiei „Libertăţii” din strada G.Principa, colţ cu I.L.Ribara (azi strada Vasko Popa), unde aşteptau trăsurile coşteienţilor. L-am văzut pe unchiul  Viorel şi m-am îndreptat spre el. Am şi eu loc? Ai! Peste o oră, ceva înainte de opt, toată lumea, tinerii poeţi şi oficialităţile, era în trăsuri şi ne-am îndreptat spre Coştei. De-a lungul drumului vechi, duzii  se scăldau în lumina soarelui care se înălţase binişor peste deal. După nouă am ajuns în dealul de la cooperativă, unde fanfara  aştepta oaspeţii. Ne-am oprit până n-au ajuns toate trăsurile împodobite cu verdeaţă. „Bărbaţi, femei şi copii au ieşit în faţa caselor lor spre a saluta venirea convoiului de trăsuri urmat de fanfară. Din depărtare se albeau costumele naţionale ale Coşteienţilor adunaţi în faţa Casei Culturale pe a cărei poartă, împodobită cu steaguri, era inscripţia „Bine aţi venit”. Oaspeţii sunt primiţi cu tradiţionalul  salut de bun venit „Ajunşi în sânul nostru”, executat de corul Uniunii. „După aceea, în numele Uniunii Culturale din loc, tovarăşul Traian Selejan rosteşte o cuvântare de salut exprimând bucuria Coşteiului pentru cinstea pe care i-a arătat-o Comitetul de Redacţie al „Libertăţii Literare” alegându-l ca locul primei şezători literare. Din partea oaspeţilor răspunde tov. Vasile Popa, membru în  Comitetul Central Executiv şi redactorul răspunzător al „Libertăţii Literare”, mulţumind pentru frumoasa primire aranjată, spunând că primele impresii ale oaspeţilor mărturisesc despre propăşirea culturală pe care o face posibilă egalitatea în drepturi a Românilor cu celelalte popoare în republica noastră. Corul Uniunii încheie primirea cu „La mulţi ani” artistic executat. La orele 11 începe şezătoarea literară în sala de reprezentaţii a Casei Culturale...” În după-masa aceleiaşi zile s-a înfiinţat Cercul Literar „Lumina”.

Restul este istorie!

Lumina-contributii-corul1.jpg

Corul coşteienilor la intrarea în Casa de Cultură (11 august, Coștei)

August, 2004 Miercuri, 11 august, Anno Domini, se împlinesc 58 de ani de la acel eveniment benefic pentru definirea noastră spirituală în acest spaţiu. Pe parcursul anilor, Nani - Vasile-Vasko Popa a ajuns să fie unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a dat acest spaţiu poeziei moderne universale; Radu Flora, doctor profesor universitar, dialectolog, istoric şi critic literar, folclorist, poet şi prozator, fondator de instituţii culturale romaneşti în acest spaţiu; Mihai Avramescu, poet şi prozator, Ion Bălan, prozator, poet şi îndrumător pătimaş al tinerelor talente de la noi, Aurel Gavrilov-Relu, spirit tutelar al CPE Libertatea decenii la rând, Florica Ştefan, poetă cunoscută în poezia sârbă contemporană, Ion Marcoviceanu, prozator şi poet, director şi redactor şef al Postului de Radio Novi Sad în limba română, Traian Doban, prozator şi profesor zeci de ani la Liceul din Vârşeţ, iar ceilalţi şi-au ales alt rost în viaţă, rămânând însă mereu aproape de  „Libertatea” şi „Lumina” şi de viaţa culturală a minorităţii. Am avut norocul să-i cunosc personal pe majoritatea dintre ei, să mă bucur de prietenia lor, să stau în preajma lor.

Viaţa mea, sau mai bine spus, devenirea mea nu este nimic altceva decât un lung şir de intervale de tăcere vorbitoare pentru că lumea în care trăiesc este o lume în care doar cărţile vorbesc. Copiii şi nepoţii sunt plecaţi în lumea mare, au cu totul alte interese decât pe care le-am avut noi, sunt pragmatici şi nu suferă de tăceri vorbitoare. Probabil că vor tăcea şi se vor bucura în altă limbă decât în care mă voi stinge eu. Doar noi, bătrânii, poate că mai suntem nişte îngeri trişti şi înaripaţi.

Reculegerea în tăcere a participanţilor la o înmormântare are sensul de suspendare a vieţii în onoarea celui mort care nu mai este în viaţă. Elementul viu al morţii este tăcerea eternă.

La 11 august, să aducem un moment de reculegere acelora care au „aranjat prima şezătoare literară a românilor de pe aceste meleaguri”.

Simeon Lăzăreanu

„Libertatea”, sâmbătă, 14 august, 2004.

 

P.S.

Azi, miercuri, 10 august, 2016.

Am crezut că pe 11 august a.c., la împlinirea a 70 de ani de la înfiinţarea Cercul Literar „Lumina”, se va organiza măcar un matineu literar dacă nu la Coştei, sau în altă localitate, pentru a ne aminti de acest eveniment important din viaţa literară a românilor de pe aceste meleaguri.

Pe 30 iulie a.c., la Uzdin, la „Drumuri de spice”, împreună cu domnul Slavco Almăjan, am împărtăşit acelaşi sentiment de dezamăgire vizavi de trecerea sub tăcere a evenimentului sus amintit.

Dar cine să-şi mai amintească despre ce s-a întâmplat acum 70 de ani!?

S.L.

Foto: Fanfara întâmpinând oaspeţii în centrul satului (11 august 1946, Coştei)

 

Articole similare selectate pentru tine

Un episod premergător apariției ziarului ”Nădejdea” din Vârșeț

Un Comitet de iniţiativă ad−hoc constituit, a lansat la Coştei, la 27 martie 1927, un apel către românii din Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, ce avea trei subtitluri extrem de sugestive: »Pentru organizarea tuturor românilor«, »Care este politica reală a românilor?« şi »Necesitatea apariţiei unui ziar românesc«. Documentul este în ahiva episcopiei Caransebeş şi nu este inventariat.

Trupa de Teatru ”Neica” din Coștei la Pygmalion în Viena

Membrii Trupei de Teatru ”Neica” ce funcționează în cadrul S.C.A. ”Mihai Eminescu” din Coștei, au contribuit în seara zilei de 24 octombrie 2015 la înfăputirea istoriei, prezentându-se ca prima trupă românească de amatori de la noi, în Sala de spectacole a Teatrului ”Pygmalion” din Viena.

Spicuiri de la Înființarea Partidului Român din Iugoslavia interbelică

Marea adunare de constituire sau Congresul pentru înfiinţarea Partidului Român din Banatul sârbesc (Iugoslavia) a fost organizată pe data de 10 februarie 1923 la Alibunar. La această adunare au fost prezenţi 500 de delegaţi din peste 30 de localităţi cu populaţie românească.