Mihai Eminescu, copilăria și adolescența

Jan 16, 2017

Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850. Tatăl, Gheorghe Eminovici, era mic boier cu intenții bune față de copii, dorind să-i trimită la studii în străinătate, dar nu a reușit să își apropie odraslele, fiind un autoritar de modă veche. Mai blândă și miloasă, Raluca, soția boierului Eminovici, va fi mai apropiată de copii.

Poetul a crescut aproape țărănește la Ipotești, sat sărăcăcios, așezat într-o vale închisă de dealuri odată împădurite. Casa lui Eminovici era gospodărească, avea pridvor larg cu trepte, odăi cu privire de jur împrejur, șoproane, hambare, livadă, tei imenși. Frații mai mari ai poetului umblau călare pe moșie, el se cufunda în boredeiele vecinilor, ori la stână, cutreierând pădurile cu o carte într-o mână, dormind pe malul apelor. Începând cu clasa a treia primară, Eminescu începe să învețe la Cernăuți, la National-Hauptschule, instituție pe care o absolvă în 1860 al cincilea din 82 de elevi. În 1860 e înscris la K.K. Ober-Gymnasium, clădire lungă, un fel de ospiciu mohorât, unde vor învăța și frații săi mai mari. Tatăl, Gheorghe Eminovici, îl pusese ”în cost” pe timpul claselor primare la Aron Pumnul, se pare, apoi la un birjar rutean Țirțec, unde era un adevărat infern pentru copii, scrie istorie-pe-scurt.ro.

Între profesorii români, în afară de ”popa” Veniamin Iliuț, se remarcă Aron Pumnul. Era un mare patriot care înlesnea copiilor citirea de cărți românești și se purta prietenos cu ”studenții”, cu care bătea chiar mingea. Eminescu îl va iubi în chip deosebit, îi va citi cu drag ”Lepturariul” (cartea de citire) cu toate ciudățeniile ei. În general, școala cernăuțeană nu-i plăcea lui Eminescu și se presupune că ar fi vrut să fugă chiar din clasele primare.

După vacanța de Paști din 1863 nu mai apare în cataloage. Poetul devenise ”privatist”. Legenda spune că mergând la Cernăuți pentru pregătirea în particular, în primăvara lui 1864, Eminescu se ia după trupa lui Tardini-Vlădicescu, care dădea reprezentații acolo pentru prima oară. Că a făcut parte din această trupă rezultă din afecțiunea colegială pe care i-o vor păstra directorii companiei. Certificatul de clasa a treia l-a luat de la gimanziul catolic din Sibiu, oraș în care se afla atunci ca student fratele său Niculaie. Trupa pleacă la Brașov.

Casa lui Mihai Eminescu

În octombrie 1864 Eminescu intră ca practicant la Tribunalul din Botoșani, stând acolo până în martie 1865 când se duce la Cernăuți pentru ”a urma studiile colegiale”. Acolo venise iarăși trupa lui Tardini, și legenda spune că Eminescu s-a luat din nou după ea. În 1865, oricum Eminescu era ”în străinătate”.

În toamna lui 1865 Eminescu reapărea pe ulițele Cernăuțiului. Acum ședea la casa lui Aron Pumnul, care era rău bolnav și c-o ”muiere” rea care-i scurtase zilele și-l ținuse ca pe ”Pegas în jug”. Era bibliotecar. În epoca aceasta trimite versuri la ”Familia” lui Iosif Vulcan, care îl prezintă cu laude. Aron Pumnul murise în ianuarie, spre jalea poetului, caruia îi dedică o poezie. În vară Mihai Eminescu părăsește Cernăuțiul. La Blaj o duce greu, lipsindu-i multe. Se culca prin fân, se pieptăna cu degetele, se sătura din mere. Ieșea la câmp să citească și se scălda ceasuri întregi în Târnava. Eminescu venise să mai termine o clasă, dar profesorul de greacă îl respinge la un examen.

Aron Pumnul și Iorgu Caragiale

Cu Iorgu Caragiale poetul a colindat până în 1867 orașele muntene, rămânând la el încă o iarnă la București în 1867/1868. Intră în trupa mai serioasă a lui Pascali, pornind în turneul din Ardeal în mai 1868, unde spectacolele sunt primite cu entuziasm. Pe 29 septembrie 1868, recomandat de Pascali, Eminescu este angajat cu 450 de lei lunar, 2700 pe stagiune ca sufler al II-lea și copist la Teatrul Național din Bucrești, unde va juca o dată și rolul ciobanului din ”Răzvan și Vidra”. În vară, plecând cu trupa într-un turneu moldovean, până la Cernăuți, Eminovici pune mâna pe ”tâlhar” și, conform legendei, îl închide la Ipotești. În toamna lui 1869 este trimis la Viena să studieze la Universitate, terminându-se astfel anii boemi ai celui care urma să fie poetul național al României.

Foto: Părinții lui Mihai Eminescu - Gheorghe și Raluca Eminovici