Formarea poporului român 11/15

May 08, 2017

Afirmaţia că toţi daco−romanii au trecut la Sud de Dunăre odată cu retragerea aureliană din 271, o găsim la Flavius Vopicus care spune “văzând că Iliricum este devastat şi Moesia Ruinată, Aurelian părăseşte provincia întemeiată de Traian spre Dunăre (Dacia), pierzând speranţa de a o mai putea menţine, retrăgând din ea armata şi pe provinciali; oamenii luaţi de acolo i−a aşezat în Moesia şi a numit noua provincie “Dacia sa” care acum desparte cele două Moesii.

Istoricul român Vasile Pârvan spune că odată cu evacuarea Daciei au plecat soldaţii, funcţionarii dar ţăranii care erau foarte numeroşi au rămas pe petecul lor de pământ. În concluzie, majoritatea locuitorilor din Dacia Traiana au rămas pe loc.

Argumente

− aşezări descoperite prin săpături arheologice

− în secolul IV la Sarmisegetuza porţile unui amfiteatru au fost închise şi au devenit cetate de apărare

− tot în secolul IV au fost găsite morminte la Apullum şi Porrolisum

− este adevărat că marile oraşe dispar odată cu retragerea aureliană dar aşezările din localităţile mai ferite rămân: Bratei, Bierlan şi Lasla de pe Valea Târnavei Mari

− culturile de la Santana de Mureş în sec. III−IV şi secolele VI−VIII au o componenţă romanică (Ipoteşti−Candeşti)

− tezaure monetare – tezaurul de la Hunedoara care conţine monede atât înainte de 271 cât şi după 271

− inscripţii romane – cea de la Biertan “Ego Zenovius Votum Posuim” sau cea de la Micia “Quartine Vivas”, sau cărămida de la Gornea.

− obiecte creştine – opiate la Apullum şi Oneşti, pietre funerare la Apullum şi Porolissum.

− Argumente lingvistice hidronimice (Allutus – Olt, Samas − Someş, Maris − Mureş), termeni creştini (Dumnezeu, biserica – numai la noi şi la populaţia retroromanică se mai spune biserică şi aceasta deoarece am fost izolaţi odată cu venirea slavilor din Peninsula Balcanică de restul lumii romanice de unde vine numele de biserică (basilică română), a boteza, creştin, înger. Adăugirea elementului slav ca element secundar care însă nu a influenţat caracterul romanic al poporului nostru.

Slavii apar în secolul VI. O parte rămân la noi dar majoritatea trec la Sud de Dunăre, mai ales după 602 când cade graniţa răsăriteană a Imperiului Roman. Aşezarea lor la Sud de Dunăre a dus la izolarea noastră de restul lumii romane. Au lăsat urme la Iaşi, Suceava, Sarata−Monteur, judeţul Buzău, Bucureşti, Brăţei, Judeţul Sibiu.

Dintre migratori, slavii sunt cei care ne−au influenţat cel mai mult. Ne−au influenţat privind limba. Astfel apar cuvinte ca: boier, voievod, Bistriţa, Dâmboviţa, Târgovişte, Zlatna, Dan (dăruitorul), Radu (veselul), Pârvu (cel dintâi).

Tezaurul de la Hunedoara care conţine monede atât înainte de 271 cât şi după 271

Au influenţat şi organizarea social−politică şi limba română. Cu toate acestea nu au putut modifica caracterul romanic de populaţia şi limba română. Caracterul romanic al poporului nostru mai reiese şi din fondul principal de cuvinte romanice – 60% sunt de origine romanică, iar din structura gramaticală s−au păstrat cu aproximaţie cam 160− 170 de cuvinte care se referă la corpul omenesc (buză, ceafă), familie (copil, moş, prunc, zestre), locuinţă (vatră, cămin), ocupaţii (baci, urda), plante (brad, mazăre), animale (barză, mânz, mistreţ, şopârlă), acţiuni (a răbda, a zburda), ape (Oldesos−Argeş, Allutus−Olt, Pathisus−Tisa).

Cuvinte comune cu albaneza: codru, miel, mazăre, viezure.

Începând din secolul VII românii apar în izvoarele istorice sub numele de vlahi, valahi, volohi, olazi, olahi.

În secolul VII ei apar în tratatul militar bizantin numit “Strategicon” scris de împăratul Mauricius.