Lupul dacic va fi logo-ul României pentru preşedinţia UE

Dec 20, 2017

România va prelua preşedinţia Consiliului UE în 2019, iar logo-ul pe care îl vom arbora la Bruxelles va fi lupul dacic. Decizia a fost luată în urma unui concurs organizat de Ministerul Afacerilor Europene şi jurizat de 19 persoane.

Ministerul Afacerilor Europene, care pregăteşte preluarea preşedinţiei Consiliului UE de către România în prima parte a anului 2019, a organizat, în colaborare cu Ministerul Educţaiei, un concurs pentru stabilirea logo-ului de ţară, scrie romania-misterioasa.

Concret, ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a dat o circulară prin care elevii şi studenţii erau îndemnaţi să propună un logo pentru România. Potrivit unor surse diplomatice, Ministerul Afacerilor Europene a primit 122 de variante de logo, dintre care au fost selectate, în primă fază, 19. „Din cele 19, au fost alese de juriu, în final, 4“, au explicat sursele citate.

Juriul, format din 19 persoane, a dat votul decisiv: a ieşit lupul dacic, o propunere venită din partea unui student.

Unul dintre argumente a fost că acest logo a primit cele mai multe voturi pe Facebook. Unii membri ai juriului au încercat să explice că logo-ul României trebuie să însemne ceva şi pentru restul cetăţenilor UE, dar n-a contat, votul final a fost covârşitor în favoarea lupului.

• Aceşti membri ar trebui să citească mai mult, pentru că lupul dacic, dragonul, are importanţă și pentru restul Europei.

În Germania se găsește cel mai frumos exemplar al steagului de luptă dacic - un "draco" masiv, aflat în te­zaurul arheologic al Muzeului de istorie din Koblenz.

Faimosul stindard de luptă al războinicilor lui Decebal, a cărui înfăţişare şi urlet băgase groaza în legiunile romane din Dacia, ajunsese până în Germania. Vechiul stindard de luptă fusese găsit în săpăturile arheologice realizate la Niederbieber, o localitate aflată în apropierea oraşului de pe Mosela şi Rinn. Privindu-l din lateral, se înţelege mai bine cum funcţiona, se vede golul prin care intra aerul spre coada de şarpe făcută din piele sau pânză, şi-i se vede gâtul prelung, plin de solzi. Nu mai e nici o îndoială: aşa arăta stindardul de luptă folosit de dacii din trupele romane şi aşa va fi arătat, cu mici diferenţe, şi capul de lup, simbolul Regatului Dacic!

Capul de lup a cucerit Europa

În altă ordine de idei, autorii Divi Kervella şi Mikael Bodlore, două nume ciudate, ca toate numele din nordul Bretaniei, o ţară supusă de Franţa în secolul XV, dar care nu şi-a părăsit tradiţiile şi limba afirmă: "Steagul cu cap de lup a fost adus din zona estică a Imperiului Roman şi a avut un mare viitor pe meleagurile bretone. Mulţi oameni din zona estică a Imperiului au făcut parte din trupele romane, şi se ştie sigur că ei au instruit apoi armata bretonă, care a devenit redutabilă, vreme de secole. Steagul a venit împreună cu ei. Lupul avea botul din metal, care continua cu un gât puternic. Restul corpului era un soi de mânecă prelungă, făcută din bucăţi de ţesături prinse între ele. Când intra prin botul animalului, aerul suna înfricoşător. Ideea era aceea de a produce un efect psihologic, atât asupra adversarilor, cât şi asupra propriilor trupe. Unde mai pui că, fluturând, acest stindard le indica arcaşilor direcţia vântului! Spre finele secolului al IV-lea, devenise atât de popular, că fiecare detaşament din cohortele armatei romane poseda un asemenea steag. El a supravieţuit căderii Imperiului Roman, iar urmele sale le vedem, de-a lungul secolelor, peste tot în Europa de Vest, şi la franci, şi la saxoni, care aveau un lup alb, şi, desigur, la vechii bretoni, care aveau un lup roşu".

Bretonii s-au ataşat atât de mult de stindardul cu cap de lup şi trup de şarpe, spun în continuare autorii, încât numeroase localităţi au şi azi, ca stemă, un cap de balaur, inspirat din fostul steag dacic!

Pe malul francez al Atlanticului, în Bretania şi Normandia, lupul dacic flutură pe primăriile oraşelor şi dăinuieşte, de secole, sculptat în piatra neagră a bisericilor gotice, înfruntând vânturile, ca pe vremea luptelor dintre daci şi romani! După războaiele cu dacii, capul de lup sau "balaurul dacic", cum îi spune istoricul Vasile Pârvan (sau «draco», cum i s-a încetăţenit numele în Occident), a fost preluat la scară largă de armata romană, fiind folosit mai ales de trupele de cavalerie. Romanii vor fi fost impre­sionaţi de efectul psihologic pe care îl aveau în luptă aceste stindarde şi l-au adoptat, făcându-l astfel să ajungă, prin războaiele lor, pe întreg continentul european.

Este şi teoria istoricilor bretoni, care în carte demonstrează că vechile stindarde de luptă aduse de romani au fost moştenite de strămoşii de azi ai bretonilor. Brutus I, strămoşul mitic al bretonilor, care a venit pe la 1100 tot de prin părţile de răsărit ale Imperiului (de pe la sud de Dunăre), avea pe steagul de luptă un balaur roşu, iar steagul Ţării Galilor de azi, cunoscutul "Draigh Goch", are un balaur roşu pe fond alb-verde.

Dar mai important chiar decât urmele istorice pe care le-a lăsat de-a lungul timpului, pe întreg continentul, este faptul că lupul dacilor trăieşte şi azi, în Bretania, pe steagurile din zonă, scrie Ciprian Rus.

Subsolurile muzeului de la Cracovia sunt pline de vase şi de brăţări dacice, dar ele sunt scoase de acolo, o dată la câţiva ani, într-o expoziţie temporară... În Lituania, imposibil să dai peste o brăţară dacică, comunicată în studii de specialitate: pur şi simplu, nimeni nu ştie unde e! În Danemarca, cu toată amabilitatea arheologilor de acolo, cu mare greu poţi vedea vechile altare dacice descoperite la malul mării: tocmai sunt în plin proces de restaurare!